Arhive: Knowledge Base

Definitia

Cancerul este o boala cu cauze multiple, in producerea lui intervenind alaturi de factorii genetici, factorii de nutritie, hormonali, factori ai mediului inconjurator si factori legati de profesie (de locul de munca). Complexitatea actuala a proceselor tehnologice si faptul ca substantele introduse in procesul de productie nu sunt testate biologic, determina un risc suplimentar.

Cancerele profesionale sunt definite ca proliferari neoplazice (a tesuturilor) a caror aparitie este datorita expunerii la anumiti agenti specifici anumitor profesiuni, prezenti in conditii obisnuite la locurile de munca, numiti agenti carcinogeni profesionali si pot fi de natura chimica, fizica si biologica cu care subiectul intra in contact in cursul activitatii profesionale.

In Uniunea Europeana unele studii preliminare au estimat ca un numar considerabil de muncitori au fost expusi riscurilor carcinogene: radiatia solara (9,1 milioane muncitori expusi mai mult de 75% din timpul de lucru), fumatul pasiv (7,5 milioane muncitori expusi mai mult de 75% din timpul de lucru), dioxidul de siliciu (3,2 milioane), gaze de esapament produse de motoarele Diesel (3 milioane), radon (2,7 milioane) si praful de lemn (2,6 milioane).

Frecventa cancerelor profesionale, difera in functie de puterea cancerigena a substantei in cauza, intensitatea si durata expunerii, caracteristicile locului de munca, procedeele tehnologice folosite, natura si eficienta masurilor antipoluante, precum si existenta unor agenti cocancerigeni. Cocancerigenii sunt acele substante care nu au capacitate toxicodinamica de a induce cancere prin actiune singulara, dar exercita un efect potentator asupra substantelor care produc singure cancer. Ca principali agenti cocarcenigeni, prezenti in mediul industriali, sunt citati gudroanele  si unele uleiuri minerale.

Capacitatea de a produce cancer este definita de catre Agentia Internationala de Cercetari asupra Cancerului (IARC) ca “inducerea de catre unele substante chimice sau agenti fizici a unor cancere care sunt in mod obisnuit observate in populatie sau/si inducerea de catre acestia a unui numar mai mare de neoplazii decat cele intalnite in populatia generala, desi mecanismele de producere pot fi fundamental diferite”.

Clasificarea agentilor carcenigeni

Sunt mai multe criterii de clasificare:

1. Dupa starea de agregare: pulberi, vapoi, gaze, aerosoli, lichide.
2. Dupa natura lor:

– fizica ( radiatii ionizante, radiatii ultraviolete etc.);

– chimica (azbest, crom, nichel, amine aromatice, etionina etc.);

– biologica (virusuri, paraziti etc.).

3. Dupa mecanismul de actiune:

– carcinogeni cu actiune directa: isi exercita actiunea ca atare, fara ca structura lor chimica sa sufere vreo modificare in organismul gazda (nitrozamine, gaze mustar, beta-propriolactona);

– procangerigeni: pentru a induce tumora necesita activarea biochimica a gazdei (coloranti anorganici, amine aromatice etc.);

– cocancerigeni: nu pot produce singure cancerul dar potentiaza efectul altor carcinogeni (gudroanele, uleiuri  minerale, produsi naturali ca acizi biliari etc.).

4. In functie de organul sau tesutul asupra caruia isi exercita actiunea carcinogenul:

– cu actiune asupra tegumentului, vezicii urinare, cailor respiratorii, oaselor, sistemului hematoformator.

5. Criteriul agresivitatii si certitudinii efectului (dupa IARC) importanta profilactica:

– riscuri recunoscute – grupa 1:

– agenti identificati (clorura de vinil – cancer ficat, amine aromatice – cancer vezica urinara, radiatii ionizante – cancer al maduvei hematogene, oaselor, tegumentelor, tiroida, radiatii ultraviolete – cancer al tegumentelor, azbestul, talc – cancer plaman, pleura, tract gastrintestinal, laringe, arsen – cancer piele, plaman, benzen – sistem hematoformator, crom hexavalent – plaman,  nichel – cancer bronhii, acroleina – cancer bronhopulmonar;

– amestecuri si grupe de carcinogeni  (funinginea, guroane, smoala si uleiuri minerale – actinune asupra tegumentelo, inhalare – cancer pulmonar);

– operatii industriale carcinogenetice (gazeificarea carbunelui – cancer bronhopulmonar, obtinerea gudronelor – cancer bronhopulmonar, prepararea alcoolului izopropilic, industria caucicului, industria colorantilor pe baza de amine aromatice).

– riscuri potentiale – grupa 2:

– carcinogeni suspecti;

– carcinogeni experimentali (acroleina, beriliu, cloroform, formaldehida, oxid de etilen, plumb, iodura de metil).

– grupa 3 – cuprinde substante care nu pot fi clasificate in ce priveste carcinogeneza pentru om (acetaldehida, motorina, diclormetan, acrilat de etil, cloroform s.a).

– grupa 4 – cuprinde agenti sau substante, care probabil, nu sunt cancerigene pentru om.

 

Agentul carcinogen, tipuri de cancer, locuri de munca si profesiuni expuse

Procese industriale selectate ca fiind cauzale de cancer uman.

Agent cancerigen	Tipul de cancer	Locuri de munca, profesii
Arsen	Cancer bronsic	Fabricarea pesticidelor si deparazitantelor
Beriliu	Cancer bronsic	Formarea aliajelor
Cadmiu	Cancer pulmonar, cutanat, testicular, prostata	Fabricarea bateriilor, extragerea cadmiului, constructia rachetelor, avioanelor
Crom	Cancer bronsic, pulmonar, cancer laringe	Metalurgia cromului, producerea pigmentilor, industria chimica
Cobalt	Cancer pulmonar	Fabricarea magnetilor, aliajelor speciale, industria chimica, a maselor plastice
Nichel	Cancer pulmonar	Topirea maselor plastice, producerea de nichel
Oxid de fier	Cancer bronho-pulmonar	Concasarea minerelui de fier
Plumb	Cancer renal	Locuri de munca cu expunere la plumb
Talc	Cancer pulmonar	Macinarea talcului
Benzen	Leucemie	Substante anorganice
Iperita	Cancer bronsic	Industria de armament
Bis clorometileter	Angiosarcom	Utilizarea in industrie
Clorura de vinil	Cancer pulmonar, al sistemului nervos si limfatic	Expunerea la clorura de vinil, sinteza polimerilor de policlorura de vinil
Cloroprenul	Cancer cutanat, cancer pulmonar	Sinteza caucicului sintetic, fabricarea fibrelor sintetice
Tricloretilena	Cancer hepatic, adenocarcinom renal	Folosirea industriala a tricloretilenei
Clorura de etilen	Cancer pulmonar	Industria ceramicii, industria de obtinere a ei
Clortoluen	Cancer pulmonar, cancer cutanat, limfoame si leucemie	Utilizarea ei in industrie
Cianura de vinil	Cancer la om	Fabricarea fibrelor sintetice, rasini, cauciuc sintetic, pesticide
Amine aromatice	Cancer vezica si cai urinare	Coloranti, industria textila, cauciucului sintetic, hartiei
Derivati nitroaromatici	Actiune mutagena	Continut in fumul de tigara, incineratorilor, motoarelor diesel
Dioxanul	Cancer hepatic si fose nazale	Solvent in industria maselor plastice si pictura
Hidrazina	Cancer pulmonar si colon	Sinteze organice, antioxidant
Hidrocarburi policiclice (gudron, huila, uleiuri)	Cancer cutanat si bronhopulmonar	Coserii, lucrari de asfaltare, uzine de gaz, distilarea huilei, turnatorii de fonta, curatitorii de cosuri, furnale, rafinarii de petrol
Pesticidele	Diverse cancere	Fabricarea si utilizarea pesticidelor organoclorurate, carbamati, tiouree
Alcool izopropilic	Cancer pulmonar, laringian si cavitatilor nazale	Industria de obtinere a izopropanolului
Cerneala de tipografie	Cancer bronsic	Lucrari din tipografia de ziare
Formaldehida	Cancer brohopulmonar	Fabricarea de mase plastice, sinteza chimica, industria lemnului, metanol, explozivi, vulcanizare, tabacirea pieilor
Acroleina	Cancer bronhopulmonar	Fabricarea de mase plastice, fibre sintetice, medicamente, parfumuri, finisarea unor textile, fabricarea conserve, sapun
Fabricarea cartonului bituminos	Cancer pulmonar	Fabricarea bitumului
Rafinarii de petrol	Cancer pulmonar, de vezica urinara, sistem nervos, tub digestiv, piele, scrot	Prelucrarea hidrocarburilor din petrol
Producerea de fibre sintetice	Cancer de colon si rectal	Fabricarea fibrelor sintetice
Producerea caucicului natural si sintetic	Leucemie, mielom, cancer de vezica urinara, stomac, esofag, ficat, pulmonar, prostata	Fabricarea caucicului, utilizarea de solventi, antioxidanti
Industria de prelucare a lemnului (esente tari) si pieilor	Cancer nazal, etmoidal, cancer pulmonar si gastric, vezica, laringe, cavitatea bucala, sinus, limfoame	Pulberi de lemn tare (fag, stejar, lemn exotic), prelucrarea pieilor de animale
Imprimerie	Tumori diferite: mielom, leucemie, cancer de colon, mielom	Muncitorii din imprimerii, utilizarea unor substante de contrast la fotocopiere
Turnatorii	Cancer pulmonar	Particule cu rol mutagen
Muncitori agricoli	Cancer la sistemului hematopoetic: mielom, leucemie, limfoame	Expunerea la pesticide
Munci cu expunere la gaze de esapament ale motoarelor diesel	Cancer pulmonar si tub digestiv	Expunerea la gaze de esapament
Laboratoare de chimie	Cancer pulomonar, cutanat, cavitati nazale, laringe, pleura, maduva osoasa hematogena, vezica, ficat, sistem nervos	Expunere la: arsen, azbest, crom, nichel, auramina, benzidina, clorura de vinil, bisclormetileter, gudron, productia de alcool izopropilic, hidrocarburi policiclice

Tablou clinic

Cancerul profesional care are aceiasi localizare cu cancerele neprofesionale, prezinta manifestari biologice si clinice identice. Mentionam cateva exemple:

-cancerele cutante profesionale, reprezinta forma cea mai des intalnita, fiind totodata si cel mai usor de diagnosticat. Ele sunt produse de gudroane, smoala (carbune si petrol), ulei minerale, parafina, arsen, radiatii ultraviolete si ionizante. Cancerele tegumentare incep  printr-o leziune care se dezvolta lent, apoi ulcereaza, constituind astfel leziunea precanceroasa, stadiul in care degenerescenta (malignizarea) poate fi evitata. Poate fi histologic un epiteliom spinocelular, cel mai frecvent, sau bazocelular.

– cancerul aparatului respirator, cu incidenta crescuta, constituie circa 25% din totalul cancerelor profesionale, cu localizare la nivelul cailor aeriene si plamani. Cei mai multi agenti cancerigeni sunt expusi in tabelul de mai sus.

Diagnosticul pozitiv si diferential

1. Stabilirea expunerii profesionale: stabilirea agentului carcinogen incriminat, a intensitatii si duratei expunerii la acesta este dificila datorita perioadei de latenta destul de lunga. De multe ori expunerea profesionala poate fi ignorata de catre bolnav sau chiar de organizatorul de productie.
2. Datele clinice. Indiferent de agentul cauzal carcinogen, de forma clinica sau sediul tumorii, sunt anumite elemente caracteristice comune, care constituie criterii de baza ale diagnosticului de profesionalitate:

• Localizarea si de cele mai multe ori, forma celulara sunt remarcabil de constante pentru fiecare agent carcionogen. Exemplu: izopropilul brut – cancer etmoid, sinusuri maxilare si frontale;
• Tumori multiple;
• Existenta si la alti muncitori de la acelasi loc de munca a unor manifestari similare;
• Evidenta agentului carcinogen in produsele biologice;
• Perioada de latenta foarte mare, posibil aparitia cancerului chia dupa incetarea contactului cu substante oncogene;
• Repreductibilitatea tumorii experimental.

3. Evaluarea expunerii la substante mutagene si cancerigene: analiza activitatii mutagene urinare, determinarea substantelor aderente la ADN, cercetarea aberatiilor cromozomiale in limfocitele circulante.
4. Marckerii tumorali: antigenele carcinoembrionare (CEA), alfa-fetoproteina (AFP), antigene polipeptidice tisulare (TPA), nucleotidele modificate.
5. Studii pe marckerii tumorali realizati pe muncitorii expusi la substante cancerigene au evidentiat urmatoarele modificarii: in clorura de vinil (antigenul carcioembrionar, fosfataza alcalina), la stiren (antigenul carcinoembrionar, beta 2 microglobulinele, feritina), la azbest (antigenul carcinoembrionar, beta 2 microglobulinele, feritina, asocierea unui inhibitor de tripsina, nucleotide modificate), la 1-naftilamina, 2-naftilamina, benzidina (antigenul polipeptidic tisular).

Profilaxia (prevenirea) cancerului profesional

Avand in vedere ca marea majoritate a cazurilor de cancer (80-90%) sunt determinate de factori de mediu, ne arata ca aceasta boala poate fi prevenita prin: identificarea si indepartarea carcinogenilor din mediu. Dupa scopul urmarit si momentul interventiei, actiunile de prevenire a cancerului pot fi incadrate in trei grupe principale: profilaxie primara, secundara si tertiara.

Profilaxia primara cuprinde masuri tehnico-organizatorice, cat si medicale. Masurile tehnico-organizatorice sunt menite sa reduca sau sa suprime posibilitatile de contact ale muncitorilor cu substante carcinogene. Se recomanda ca productia si tramsportul diferitelor substante cu potential cancerigen sa se faca in instalatii, respectiv in ambalaje perfect inchise, verificandu-se periodic etanseitatea acestora. Deseurile si reziduurile trebuie sa aiba un regim strict de circulatie si depozitare. Abandonarea productiei unor materiale si agenti cancerigeni ramane singur mijloc de eliminare radicala a factorilor profesionali de risc, prin inlocuirea cu un produs lipsit de nocivitate. Scimbare tehnologica, utilizarea echipamentului de protectie (masti, costum impermeabil, cizme, manusi). Avand in vedere numarul mare de compusi chimici introdusi in industrie, se recomanda ca fiecare substanta sa fie testata biologic inainte de utilizare.

Masurile medicale se refera la examenul medical la angajare s controlul medical periodic.

Examenul medical la angajare. Cancerul fiind o boala cu o perioada de latenta indelungata, incadrarea tinerilor in locuri de munca cu acest risc este contraindicata, recomandandu-se in aceste posturi persoane care depasesc varsta de 40 de ani. Nu vor fi angajate persoane cu tulburari functionale care afecteaza unele organe implicate in procesele metabolice si de eliminare a toxicelor (ficat, rinichi).

Controlul medical periodic. Cuprinde actiuni de detectare/depistare a manifestarilor precanceroase intr-un stadiu precoce, curabil. Examinarile profilactice se recomanda toata viata. Angajatorii sunt obligati sa determine natura, gradul si durata expunerii a lucratorilor expusi, reducerea utilizarii si inlocuirea agentilor cancerigeni si mutageni, prevenirea si reducerea expunerii, masuri referitoare la igiena si protectia individuala, informarea, instruirea, consultarea si participarea lucratorilor. Se recomanda: efectuarea de examene radiologice pulmonare, examene citologice ale sputei si urinei, examene dermatologice etc.

Profilaxia secundara. Prin identificarea a simptomelor si semnelor precoce care, cu mare probabilitate, sugereaza iminenta unei tumori maligne. Dispensibilitatea bolnavilor prin cabinetele de medicina muncii si oncologie. Tratamentul medical si chirurgical al starilor precanceroase, chimioprofilaxia si modificarea modului de viata a celor expusi. Dezideratele ar fi blocarea activarii metabolice a initiatorilor sau a promotorilor oncogeni. Infiintarea de registre de evidenta a persoanelor cu expunere la agenti cancerigeni. Dintre agenti chimioprotectori amintim (vitaminele A, C si E, seleniul, calciul, zincul), aditivii alimentari intentionali (antioxidantii), agentii farmaceutici (retinoizi, antiinflamatoarele nonsteroidiene, agentii antitrombotici, subtantele protectoare fata de radiatii ultraviolete).

Profilaxia tertiara. Se refera la identificarea si influentarea problemelor de ordin medical, social si psihologic asociate cu diagnosticul, tratamentul, recuperarea si urmarirea continua a bolnavilor.

 

 

 

 

 

Tulburarile sistemului osteo-musculo-articular se numara printre cele mai frecvente si comune manifestari patologice, atat in termeni de boala cat si de cost economic. Pe primul loc s-au situat afectiunile vertebrale cervicale, toracale si mai ales lombare, urmate de afectiunile soldului, articulatiile umarului, degetelor etc. Printre persoanele cele mai des afectate au fost cele de varsta a III-a, cei cu nivel educational si venit mai scazut, vaduvii, divortatii, prezentand un grad mai mare de incapacitate de munca, incapacitate produsa si de cerintele crescute la nivelul locului de munca.

Datorita modificarilor sistemelor de productie si fluxurilor tehnologice au aparut noi tipuri de suprasolicitari mai ales prin repetivitatea gestualitatii, executarea praxiei profesionale in pozitie “fortata”, vicioasa, sau utilizarea unor instrumente profesionale prost concepute din punct de vedere ergonomic au determinat afectarea diverselor sisteme osteo-musculo-articulare.

S-au desprins cateva concluzii care subliniaza importanta acestui domeniu al patologiei profesionale: 1. Afectiunile musculo-scheletale sunt o problema comuna pentru toate profesiunile si locurilor de munca; 2. Ele se manifesta, de le un simplu disconfort mergand pana la dureri violente, necesitand un tratament costisitor, absenteism; 3. Ele reprezina o povara grea pentru muncitori si pentru familiile lor, pentru intreprinderi si pentru intreaga economie; 4. Neasigurarea unei asistente competente de sanatate si securitate in munca duce la costuri ridicate prin absenteism medical ridicat, productivitate scazuta, precum si o calitate scazuta a productiei sau a serviciilor efectuate; 5. Cei mai expusi riscului profesionl sunt salaratii care efectueaza munci fizice grele, cu suprasolicitari intense ale aparatului osteo-musculo-articular; 6. Cele mai frecvent afecatate sunt membrele superioare si coloana vertebrala.

Factori cauzali profesionali (principali)

Solicitarea execesiva in timpul activitatii profesionale a unor segmente ale aparatului osteo-musculo-articular induce treptat o serie de modificari morfologice si functionale. In timpul miscarilor si gestualitatii caracteristice activitatii profesionale aparatul locomotor intrepinde o serie de actiuni musculare si pozitii compensatoare, pozitii nefiziologice impuse corpului, fie unei deprinderi gresite a meseriei sau unei organizari neergonomice la locul de munca. Excesul aceestor activitati compensatoare duce la efecte de suprasolicitare, putand determina diverse modificari, ajungandu-se la deformatii articulare si osoase, rupturi musculare, hernii, etc.

Excesul de efort osteo-musculo-articular: a) munca fizica grea, ridicarea, transportul si tractiunile de greutati, sau manipularea de pargii sau manivele care opun rezistenta. Transportul unei mase cu greutatea de 30-40 Kg (efort fizic mediu) poate fi facil pentru un individ cu musculatura atletica, dar poate fi foarte dificil pentru un individ cu structura musculara slab dezvoltata. Excesul de efort este definit de trei parametrii principali: intensitatea, durata si ritmul in care se desfasoara efortul, efortul energetic de mare intensitate; b) miscarile a caror amplitudine depasesc pe cea fiziologica, care determina tractiuni ligamentare, mici entorse si in timp leziuni degerative ale cartilajelor articulare si osoase;      c) miscarile repetitive, cu frecventa mare pe unitatea de timp, indelung repetate (luni-ani), chiar fara forta musculara crescuta; d) atitudini nefiziologice, care antreneaza pozitii vicioase, duc la contracturi musculare, compresiuni ale pachetelor nervoase si vasculare cu deformari ale coloanei vertebrale, chiar si  postura fiziologica prelungita; e) sprijinirea oaselor, muschilor sau articulatiilor pe un plan dur, timp indelungat; f) efectele vibratiilor mecanice, care actioneaza in egala masura asupra oaselor, muschilor si vaselor; g) contractii musculare statice de durata.

Factori cauzali neprofesionali

Este reprezentata de o serie de activitati ca cele menajere, sportive, activitati de „hobby” (gradinarit, tricotaj), care implica acelasi structuri anatomice ca si  in cele profesionale.

Factori cauzali favorizanti

Factori care depind de caracteristicile locului de munca. In aceasta categorie se includ: organizarea muncii, ritmul de munca (liber sau impus), tipul de operatii efectuate si scopul lor, dimensionarea planului de munca (inaltimea, dispozitia manetelor de comanda si control), deplasarile efectuate (durata, distanta), modalitatile de comunicare intre doua posturi de munca.

Factori care depind de caracteristicile individuale ale operatorului: varsta (adolescenti – aparat locomotor insuficient dezvoltat, varstnici – scaderea fortei, elasticitatii si supletei aparatului locomotor), sexul (ex. la sexul feminin predomina sindromul de canal carpian); talia; vechimea in postul de munca; formarea profesionala; starea de sanatate (infectiile de focar, afectiuni reumatice, infectii cronice – sifilis, tuberculoza, tulburari circulatorii de tip aterosclerotic, osteporoza, alcoolismul cronic, tulburarile endocrine – hipertiroidie, afectiuni ale hipofizei, obezitatea, toxicomaniile – consum de droguri, etc.); antecedente personale (existenta unor anomalii morfologice deformante, malformatii congenitate, sechele postraumatice); existenta unor handicapuri; unele obiceiuri alimentare.

Factori care depind de mediul de munca. Temperatura ridicata sau scazuta la locul de munca, umiditatea excesiva, curentii de aer cu viteza mare, variatii bruste ale temperaturii, iluminatul, trepidatiile, etc.

Locuri de munca, operatii tehnologice, profesiuni expuse

Sectoarele profesionale cu risc de suprasolicitare osteo-musculo-articulara sunt foarte variate.

Astfel, activitatile care presupun miscari repetitive fara insa a implica manipularea de greutati se regasesc in industria confectiilor metalice, industria de incaltaminte, textile, blanarie, croitor, spalatoreasa, industria electronica si electrotehnica, asamblarea unor repere de mici dimensiuni, capitonajul automobilelor, stantator, toate activitatile pe banda care implica munca cu mainile, industria alimentara la operatiile de transare, decuparea si preparare a carnii, mulgator, dezbatator, cretuitor, polizatorii, zidar, tamplari, sortator, ceasornicar, vanzator, parchetar, dogar, desenator, pavator, unele ramuri sportive (altetism, baschet, tenisul, ciclism, volei, lupte, schi, haltere, gimnastica, fotbal, rugbi, scrima, natatie), informatician (lucru la calculator), activitati de dactilografiere si secretariat, activitatea profesionala la instrumente muzicale (instrumente cu coarde, violonist, pian, baterie), etc.

Activitatile care presupun manipularea de greutati si/sau expunerea la vibratii le regasim in constructii de cladiri si lucrari publice, mineri, vagonator, forjor mecanic, vatman, incarcator- descarcator, spargatorii de lemne, muncitor agricol, activitati foriestiere, lacatus, sculptor, tamplar, balerini, slefuitor, demenajori (caratul si mutatul mobilei), docheri, hamali, etc.

Diagnosticul pozitiv

1. Stabilirea expunerii profesionale: existenta unei suprasolicitari a aparatului locomotor prin studierea gestualitatilor profesionale, a pozitiei de lucru, efectuate si impuse de profesia respectiva si la locul de munca concret.
2. Tabloul clinic. Indiferent de localizarea bolii, exista cateva semne si simptome caracteristice:

• Durerea articulara: apare dupa efort fizic, este meteosensibila, temperatura scazuta si umiditatea crescuta favorizeaza aparitia durerii sau/si o agraveaza; este iradiata pentru ca cartilajul nu este inervat; este compresiva (in spondiloza lombara are loc o compresie pe nerv si pe radacinile nervoase), este musculara (prin contractia musculara).
• Limitarea miscarilor in articulatiile interesate, atat active, cat si pasive, din cauza redorii sau fibrozarea structurilor articulare sau/si periarticulare.
• Redoarea articulara (intepenirea articulatiilor) in articulatiile interesate, apare dupa un repaus prelungit, are o durata de 10-15 minute si dispare la reluarea activitatii.
• Marirea de volum a articulatiei prin inflamatia sinovialei sau prin modificarile proliferative din os si cartilaj.
• Cracmente (zgomote) articulare la mobilizare.
• Deformari articulare in stadiile tardive.

3. Examene de laborator si paraclinice: examenul radiologic osteoarticular, rezonanta magnetica nucleara a structurilor implicate, electromiograma (determinarea afectarea muschiului), determinarea vitezei de conducere nervoasa.

Important este consultul cu medicul de specialitate: ortopedie, reumatologie, recuperare medicala, si mai ales diagnosticul diferential.

Tratamentul cauzelor: evitarea excesului de efort; evitarea miscarilor repetitive; evitarea actiunii vibratiilor mecanice asupra aparatului locomotor; schimbarea temporara sau definitiva a locului de munca; eliminarea unor factori favorizanti (obezitate, etc.).

Tratament al modificarilor: medicatie antiinflamtoare; medicatie antialgica; atele in caz de tenosinovite; trofice ale structurilor articulare.

 Prevenirea (profilaxia)

Masuri tehnico-organizatorice

Eliminarea posturo-gestualitatilor nefiziologice prin:

– mecanizarea, semimecanizarea si automatizarea proceselor tehnologice.

– o buna orientare si selectie profesionala si asimilarea optimala a stilului de munca.

– proiectarea si constructia uneltelor masinilor si agregatelor si mobilierului in functie de posibilitatile psiho-fiziologice de raspuns ale organismului, care sa intruneasca si calitati netraumatizante si termoizolante, cu dimensiuni adaptate variabilelor antropometrice, care sa ofere sprijin pentru unele segmente corporale, cu reducerea efortului satatic si sa corecteze ritmul de munca, sa egalizeze solicitarile musculare, sa scada bioenergia activitatii fizice.

– alternarea in timpul activitatii profesionale a posturii ortostatice cu postura sezanda prin redistribuirea sarcinilor ce revin diferitelor componente cinetice in procesul muncii.

– regim de munca adecvat, cu pauze a caror frecventa, durata si amploare sa conduca la recuperarea potentialului biologic.

– promovarea formelor adecvate de practicare a gimnasticii in productie, exercitii practicale individual in timpul muncii, gimnastica dupa incetarea activitatii;

– normalizarea tuturor variabilelor ambientale.

– respectarea normelor de protectie muncii privind ridicarea si transportul de greutati, folosirea de micromacarale si a altor agregate de ridicare si transportul de greutate, daca acestea depasesc limitele admise de norme.

– acordarea si folosirea corecta a echipamentului de protectie.

  Masuri medicale:

• Recunoasterea riscului profesional de suprasolicitare, ridicare si transportul de greutati, miscari repetitive, pozitii vicioase, pozitii fortate, mentinute timp indelungat, apasarea pe planuri dure a unor articulatii, burse, aponevroze, grupe musculare, actiunea vibratiilor mecanice asupra sistemului osteomusculoarticular etc.
• – examaenul medical la angajare: examen clinic general, anual tintit pe componentele aparatului osteo-musculo-articular, sistem nervos periferic implicate in solicitare.
• informarea si formarea managerilor si angajatilor in probleme de suprasolicitare a aparatului osteo-musculo-articular.

Reguli ce trebuie respectate de angajati pentru prevenirea bolilor prin suprasolicitare aparatului osteo-musculo-articular datorita ridicarii si transportului de greutati mari:

• indoiti genunchi la ridicarea greutatilor.
• departati picioarele unul de celalalt la ridicarea de greutati.
• pastrati spatele drept, nu incovoiat, la ridicarea de greutati.
• masele de ridicat (greutatile) sa nu fie plasate direct pe sol, ci la o inaltime de circa 30 cm de sol.