Certificatul prenuptial – ce este si de ce ar trebui sa il obtii?

Publicat în Niciun comentariu la Certificatul prenuptial – ce este si de ce ar trebui sa il obtii?

Daca te afli in pragul casatoriei, probabil ca ai auzit de certificatul prenuptial. Dar ce este acesta si de ce ar trebui sa il obtii? In acest articol, vom explora aceste intrebari si vom descoperi cateva motive pentru care ar trebui sa iei in considerare obtinerea unui certificat prenuptial.

In primul rand, ce este certificatul prenuptial? Acesta este un document medical care atesta starea de sanatate a viitorilor soti. In general, se cere ca ambii parteneri sa se prezinte la medic pentru a efectua anumite teste, cum ar fi testul de sifilis sau cel de HIV. Scopul acestor teste este de a preveni raspandirea bolilor cu transmitere sexuala si de a asigura ca ambii parteneri sunt sanatosi inainte de a se casatori.

De ce ar trebui sa obtii un certificat prenuptial? In primul rand, acesta poate oferi o pace de spirit suplimentara inainte de a te casatori. Daca ambii parteneri sunt testati si se dovedeste ca sunt sanatosi, acest lucru poate reduce anxietatea si stresul legate de problemele de sanatate care pot aparea in viitor.

De asemenea, obtinerea unui certificat prenuptial poate fi o modalitate buna de a incepe discutii importante despre sanatate si viata sexuala inainte de casatorie. Aceste discutii pot ajuta la stabilirea unor asteptari clare si la cresterea nivelului de comunicare intre parteneri.

In plus, obtinerea unui certificat prenuptial poate fi o cerinta legala in unele tari sau state. De exemplu, in Romania, acesta este obligatoriu pentru cei care doresc sa se casatoreasca.

In concluzie, obtinerea unui certificat prenuptial poate fi o decizie importanta inainte de casatorie. Acesta poate oferi o pace de spirit suplimentara, poate incepe discutii importante si poate fi necesar din punct de vedere legal. Daca te afli in pragul casatoriei, ia in considerare obtinerea unui certificat prenuptial pentru a asigura o casatorie sanatoasa si fericita.

Asadar, daca sunteti in cautarea unui serviciu profesionist si prietenos pentru obtinerea certificatului prenuptial, atunci Centrul Medical Medexpert este alegerea perfecta pentru dumneavoastra. Contactati-ne astazi pentru a face programarea dumneavoastra si pentru a va asigura ca sunteti pregatiti pentru ziua cea mare!

Documente necesare:

  • Adeverinta medicala de la medicul de familie pentru ambele persoane.

Analize necesare:

  • Recoltare biologica pentru analizele de sange: VDRL (RPR) si HIV;
  • Interpretare rezultate analize de laborator de catre medic specialist;

Acest certificat trebuie sa fie intocmit cu maximum 14 zile inainte de prezentarea la primarie, in fata ofiterului de stare civila!

Pentru mai multe informatii va rugam sa ne contactati prin call center 0264-456 922 sau prin formularul de contact: AICI

Certificat prenuptial | Prezentare Certificat prenuptial – www.mcmedepxert.ro (mcmedexpert.ro)

IM441 Scor GALAD – evaluare risc cancer hepatic

Publicat în

Informatii generale

Carcinomul hepatocelular (CHC) reprezinta a treia cauza principala de deces, la nivel mondial. Cresterea incidentei acestuia este atribuita cresterii prevalentei bolilor hepatice cronice. Desi acest tip de tumora poate fi tratata eficient in stadii precoce, cei mai multi pacienti sunt diagnosticati atunci cand devin simptomatici, in stadii tardive de boala, cand resursele terapeutice sunt limitate.

Factorii de risc majori pentru dezvoltarea hepatocarcinomului sunt: consumul cronic de alcool,hepatitele virale cronice B si C si steatoza hepatica non-alcoolica. Alte cauze mai rare sunt reprezentate de boala Wilson, hemocromatoza ereditara, deficienta de alfa-1 antitripsina, colangita biliara primitiva si hepatita autoimuna. Aproximativ 50% din cazurile de carcinom hepatocelular sunt asociate cu hepatita cronica B, iar 25% cu hepatita cronica C. Detectarea precoce a CHC este importanta, in special in cazul pacientilor cu risc crescut.

Pretul acestui test este 485 lei, iar durata de eliberare a rezultatelor este de 10 zile lucratoare.

Scorul GALAD este un model statistic bazat pe biomarkeri serici: AFP, AFP-L3, DCP (PIVKA II), pentru estimarea probabilitatii de a dezvolta carcinom hepatocelular (HCC) la pacientii cu boli hepatice cronice.

AFP (Alfa-Feto-Proteina)

AFP (Alfa-Feto-Proteina) reprezinta biomarkerul standard pentru evaluarea pacientilor cu suspiciune de hepatocarcinom, insa acesta are o specificitate scazuta. Niveluri crescute de AFP sunt inregistrate atat in afectiuni hepatice (hepatite acute, cronice, ciroza si carcinom hepatocellular – CHC), cat si in alte tipuri de neoplazii (tumori gastrice, pulmonare, pancreatice, de tract biliar, carcinoame testiculare, tumori cu celule germinale). De asemenea, AFP are o sensibilitate redusa in identificarea tumorilor mici, cu potential curabil. Doar nivelurile serice de AFP persistent crescute >200 ng/mL sunt inalt sugestive pentru carcinomul hepatocelular.

De asemenea, cresterea AFP poate fi adesea observata la pacienti cu boli hepatice cronice care nu au progresat catre CHC. Acest lucru limiteaza utilitatea determinarii AFP ca indicator timpuriu al progresiei catre CHC la acesti pacienti.

AFP este o glicoproteina cu un singur situs de glicozilare la un reziduu specific, de arginina. In ser apar trei variante de glicozilare, care pot fi diferentiate pe baza legarii lor relative la o lectina izolata din seminte de linte. Aceasta lectina, denumita Lens culinaris agglutinin (LCA), se leaga de variantele AFP-L1, AFP-L2 si AFP-L3 cu afinitate crescanda. AFP-L1, care are cea mai slaba legare de LCA, este fractia predominanta la pacientii cu boli hepatice benigne, cum ar fi hepatita cronica si ciroza hepatica.

AFP-L3% – alfa-feto proteina lentil lectin-reactiva%

Alfa-fetoproteina (AFP) este glicozilata diferit in diverse afectiuni hepatice. Prin tehnica

electroforezei pot fi identificate diferite forme glicozilate de AFP, pe baza reactivitatii acestora fata de lectinele din plante, ce prezinta capacitatea de a lega zaharuri. Forma fucozilata de AFP, care este cel mai strans asociata cu hepatocarcinomul, este recunoscuta de catre o lectina derivata din lintea comuna (Lens culinaris). Aceasta forma fucozilata este denumita AFP-L3 (cea de-a treia varianta electroforetica de AFP cu reactivitate fata de lectina din linte) si detectarea acesteia prezinta utilitate in evaluarea pacientilor cu niveluri serice AFP < 200 ng/mL. Intr-un studiu multicentric recent, fractia AFP-L 3 crescuta (>10%) s-a dovedit a fi asociata cu o crestere de 7 ori a riscului de a dezvolta CHC in urmatoarele 21 de luni.

AFP-L3 poate fi utilizat in asociere cu ecografia hepatica de inalta rezolutie pentru:

  • diferentierea hepatocarcinomului de afectiunile hepatice cronice benigne;
  • monitorizarea pacientilor cu ciroza hepatica de diverse cauze;
  • monitorizarea indivizlor cu istoric familial pozitiv de hepatocarcinom
  • monitorizarea pacientilor cu infectie cronica cu virusul hepatitei B dobandita la varsta tanara.

DCP (PIVKA II)

Des-gama-carboxi-protrombina (DCP) reprezinta o forma anormala, nefunctionala de factor II al coagularii – protrombina – cauzata de lipsa carboxilarii reziduurilor de acid glutamic. Este denumita alternativ si proteina indusa in absenta vitaminei K sau antagonistul II (PIVKA-II). Carboxilaza dependenta de vitamina K necesara pentru carboxilarea protrombinei este absenta in multe celule maligne din carcinomul hepatocelular, fiind explicata astfel sinteza variantei necarboxilate DCP in conentratii crescute.

Este considerata un biomarker complementar alfa-feto proteinei (AFP) si alfa-feto proteinei lentil lectin-reactive% (AFP-L3%) pentru evaluarea riscului de a dezvolta un carcinom hepatocelular (HCC). Progresia carcinomului hepatocelular (HCC) este indicata de cresterea atat a AFP-L3% cat si a DCP, desi fiecare dintre acesti doi biomarkeri reflecta aspecte evolutive diferite. Intr-un studiu prospectiv efectuat pe pacienti din Statele Unite, cu diagnostic stabilit de HCC, sensibilitatea testarilor pentru AFP, AFP-L3% si DCP a fost 68%, 62% si, respectiv, 73%. Cand cei trei markeri au fost combinati, sensibilitatea a fost 86%. Intr-un alt studiu, s-a demonstrat ca nivelurile de DCP se coreleaza cu marimea tumorii si prezenta metastazelor. In acest din urma studiu, DCP a avut cea mai mare sensibilitate (87%), comparativ cu AFP si cu AFP-L3%, si cea mai mare valoare predictiva pozitiva (87%) la pacientii cu HCC cauzat de hepatite cronice din infectia cu virusurile hepatice B si C. Un numar de studii au aratat ca nivelurile serice crescute de DCP sunt in relatie directa cu prezenta invaziei venei porte sau a metastazelor intrahepatice, conditii care vor afecta semnificativ prognosticul pentru pacientii cu HCC.

Valorile DCP pot fi crescute si in alte situatii, in absenta HCC: icter obstructiv, colestaza intrahepatica ce determina scaderea cronica a vitaminei K, administrarea de medicamente ca Warfarina sau antibiotice cu spectru larg. In plus 25% pana la 50% dintre pacientii cu HCC vor avea valori ale DCP in limitele de referinta. Din aceasta cauza, o valoare normala a DCP nu exclude HCC.

Prin combinarea tuturor markerilor mentionati cu varsta si sexul pacientului, scorul GALAD s-a dovedit a fi extrem de precis pentru detectarea HCC, performanta sa fiind validata si recunoscuta, in comparatie cu utilizarea biomarkerilor singuri sau impreuna.

Specimen recoltat – sange venos.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat.

Stabilitate proba – serul este stabil 7 zile la 2-8°C, 3 luni la -20 °C

Metoda – calculul scorulului GALAD se bazeaza pe urmatoarea ecuatie:

Z = -10.08 0.09 x varsta + 1.67 x sex + 2.34 log (10) (AFP)0.04 X AFP-L3 1.33x log (10) (DCP)

unde sexul = 1 pentru barbati si 0 pentru femei.

Estimarea probabilitatii se calculeaza dupa Pr (HCC) = exp(Z) (1 exp[Z]).

https://www.mdcalc.com/galad-model-hepatocellular-carcinoma-hcc

Interpretare rezultate:

Scorul combina cei trei biomarkeri serologici (AFP, AFP-L3 si DCP) cu varsta si sexul pacientului pentru a estima probabilitatea de aparitie a CHC la pacientii cu boli hepatice cronice (GALAD vine de la: G – Gender/sexul A– Age/varsta L -AFP L3 A -AFP/ Alfafetoproteina D– DCP Descarboxi-protrombina).

Caracteristicile de performanta (sensibilitate si specificitate) ale scorului GALAD pentru HCC sunt influentate alegerea cut-off-ului. Astfel la o valoare de 0.76, scorul GALAD a avut 91% sensibilitate si 85% specificitate pentru detectarea HCC, iar pentru o valoare de 0.88, sensibilitatea observata a fost de 80%, iar specificitatea de 97%. Aceste caracteristici au fost validate in studii ce au inclus cohorte mari de pacienti cu o prevalenta a HCC ce variaza intre 35 – 49%. Performanta testului poate fi, insa, diferita daca prevalenta HCC in populatie este diferita.

Bibliografie

https://cebp.aacrjournals.org/content/28/3/531.long

 

Screening pentru depistarea infectării cu noul Coronavirus

Publicat în

O nouă practica în medicina muncii

Raspandirea virusului, in comunitatile de munca.
Masuri de preventie specifice!

Din experienta de pana acum, coronavirusurile produc infectii respiratorii cu grade diferite de severitate, simptomele manifestandu-se, in medie, dupa 5-6 zile de la momentul infectarii, iar in unele cazuri, doar dupa 14 zile. Comunitatile de munca sunt medii care faciliteaza raspandirea infectiilor si progresia lor.

Desi conceptul de tele-munca a fost imbratisat masiv de catre angajatori, exista nenumarate domenii care necesita prezenta angajatilor la birou, in spatiile de productie sau in zona serviciilor unde trebuie asigurata permanenta, ceea ce impune diverse masuri de preventie, cu scopul reducerii riscului de transmisie, precum:

  • Distantarea sociala;
  • Igiena mainilor;
  • Acoperirea nasului si gurii, in timpul stranutului sau tusei;
  • Purtarea mastii si manusilor de protectie;
  • Crearea unor echipe de lucru mai mici si reorganizarea programului de lucru;
  • Monitorizarea accesului si flow-ului angajatilor;
  • Delimitarea spatiilor de munca;
  • Si nu in ultimul rand, testarea periodica.

Testarea rapida – un nou serviciu de medicina muncii

In prezent sunt folosite mai multe tipuri de teste, ele putand fi solicitate de catre angajatori pentru reluarea activitatii profesionale sau ori de cate ori se doreste, pentru a proteja sanatatea angajatilor si pentru a preveni afectarea activitatii:

  1. Testele Serologice de Laborator, care determina, pe baza probelor de sange, daca o persoana a fost infectata in trecut;
  2. Testele RT-PCR(Reverse Transcription Polymerase Chain Reaction – reactie de polimerizare in lant), care folosesc ca probe prelevate de la pacient secretia nazala sau faringiana si determina daca este infectat la momentul testarii;
  3. Teste rapide care identifica prezenta antigenului, detectand existenta unor proteine din componenta virusului SARS-CoV-2– antigene virale;
  4. Teste rapide care detecteaza prezenta anticorpilor,ca raspuns la infectia COVID-19.

Testele rapide au fost adoptate de catre unele dintre clinicile care ofera servicii de medicina muncii, adresandu-se astfel companiilor preocupate de sanatatea propriilor angajati, care solicita testarea rapida la sediul lor. Aceste teste permit identificarea persoanelor infectate in timp real, urmata de izolarea prompta si tratarea lor, precum si de identificarea persoanelor cu care au intrat in contact. Testarea devine astfel un instrument extrem de util in controlul raspandirii pandemiei, mai ales in cazul comunitatilor de lucru, care petrec zilnic un numar mare de ore in acelasi spatiu.

Incepand cu 1 iulie, centrul medical Medexpert din Cluj-Napoca efectueaza investigatii rapide, pentru depistarea COVID-19, folosind metoda de testare Kewei Diagnostic, livrata de catre Romsound.

Simptomele Covid-19 – ce anume trebuie sa urmariti

Modul in care se manifesta infectia cu noul virus SARS-CoV-2 nu difera, deseori, de unele dintre cele mai raspandite si comune boli, precum raceala, gripa sau alergiile, ceea ce o face greu de identificat, mai ales in situatiile de imbolnavire mai putin severe. Simptomele usor de neglijat, datorita similaritatii lor cu cele ale bolilor sezoniere sunt febra, tusea uscata si senzatia de oboseala.

Simptome mai putin raspandite sunt gatul uscat, diareea, conjunctivita, durerile de cap, pierderea gustului sau mirosului, iritatiile pielii sau decolorarea degetelor de la maini sau de la picioare. Iar in cazurile grave, pacientii acuza dificultati in a respira, dureri toracice, precum si pierderea vocii sau motricitatii.

E foarte important sa reactionati din timp, atunci cand resimtiti unul sau mai multe dintre simptomele enumerate mai sus. Tineti cont de faptul ca reactiile usoare ale bolii, daca nu aveti probleme de sanatate, pot fi tratate acasa, in timp ce simptomele acute necesita ingrijire medicala de specialitate.

Despre Covid-19 – statistici si strategii de combatere

Conform datelor furnizate in 2 august de catre Institutul National de Sanatate Publica din Romania, ”la nivel global se inregistreaza peste 1.750.0000 cazuri confirmate de infectie cu coronavirus, din care 679.505 decese”. In Romania au fost confirmate pana acum peste 53.000 de infectii cu coronavirus, cu o tendinta evidenta de crestere a numarului de cazuri.

Comunitatea stiintifica internationala sugereaza ca masurile de distantare sociala care sunt aplicate in prezent in marea majoritate a tarilor, inclusiv in Romania, nu pot fi eliminate, in absenta vaccinarii. Pana cand vom avea acces la un vaccin, cel mai probabil nu mai repede de anul viitor, singurele strategii de combatere a raspandirii virusului raman cele doua de mai jos, aplicate concomitent:

  1. Testarea masiva, urmarirea evolutiei cazurilor care au avut contact direct cu persoane infectate si impunerea carantinei sau autoizolarii, acelor persoane suspecte de a fi purtatori ai virusului;
  2. Continuarea aplicarii practicilor de distantare sociala, fara intrerupere sau intermitent, in functie de evolutia raspandirii virusului.


Solicita acum o testare apasand pe buton

sau ne poti contacta la numarul de telefon 0264 456 922!

Atasamentul si semnificatia sa in viata copilului si a adultului

Publicat în

Atasamentul este relatia esentiala, primara, “de parteneriat” , dintre un copil si mama sa, cu valori adaptative pentru acesta, unde sunt bine stabilite si cunoscute rolurile fiecaruia, cu finalitatea de a asigura indeplinirea nevoilor psiho-sociale si fizice ale celui mic.

Din punct de vedere psihologic, se pot contura mai multe forme de atasament : de tip securizant, securizant evitativ, cu expresie de opunere si nesiguranta, nesigur-organizat, iar formele sale depind in mare masura si de raspunsul primit de la mama sau oricare alta persoana de referinta din viata celui mic. Pentru un bebelus este vitala crearea, stabilirea unei relatii de atasament adaptativ, intrucat el va fi temelia din punct de vedere emotional a acestuia, desigur cu efecte pe pe toata durata dezvoltarii, insa la varsta adulta beneficiile unui atasament constructiv consolidat in prima parte a existentei vor putea fi masurate prin exprimarea justa, corecta, din punct de vedere psihologic a trairilor emotionale. Cu alte cuvinte, un atasament securizant consolidat in primii 3 ani de viata, in special,  este caracterizat prin : entuziasm, complianta si tendinte de comportament agresiv mult reduse, precum si o adaptabilitate si rezistenta ridicata la stres in viata cotidiana. Din punct de vedere al socializarii,  de exemplu in perioada 18-24 de luni, copiii sunt mult mai prietenosi, interactioneazaconsiderabil  mai usor cu ceilalti copii, dar chiar  si cu adultii pe care nu ii cunosc.

O relatie armonioasa cu mama sau figura de atasament este benefica deoarece le permite celor mici sa fie mult mai emaptici, increzatori in sine, sa solutioneze mai competent conflictele, atat in perioada copilariei, dar mai ales in viata de adult. Pe de alta parte, deprivarea materna va avea ca rezultat : retard de crestere si intelectual,  agresivitate fizica, inadaptare sociala, depresie, delicventa, precum si lacune in exprimarea afectiunii in raport cu cei din jurul lor.

Alina Alexandru

Psiholog clinician

Efectele ozonoterapiei

Publicat în

Multiplele beneficii ale ozonoterapiei

Efectul imediat este ameliorarea durerii, insa rezultate spectaculoase se obtin in tratamentul multor boli, cum ar fi:

  • Hepatite, prin imbunatatirea functiilor ficatului, cresterea nivelului de interferon si interleukine naturale din organism
  • Afectiuni neurologice degenerative: boala Parkinson, scleroza multipla, alzheimer etc.
  • Afectiuni dermatologice (acnee, psoriazis etc.)
  • Ulcere vasculare sau diabetice
  • Boli reumatice, artroze, guta, discopatii
  • Boli infectioase, prin efectul puternic antibacterian antifungic, virustatic si imunostimulator
  • Boli neoplazice, prin efectul antioxidant, imunostimulator, regenerant. Reduce efectele secundare ale chimioterapiei si radioterapiei
  • Combaterea si incetinirea procesului imbatranirii (antiageing), inactivarea radicalilor liberi, detoxifiere
  • Medicina estetica: celulite, venectazii (stelute vasculare), adipozitati si alte inestetisme

Ozonoterapia in tratamentul hepatitelor

Ozonoterapia reprezinta o metoda moderna de tratament al hepatitelor virale B si C, in sprijinul acestui fapt venind urmatoarele argumente:

  • actiunea antivirala recunoscuta a ozonului
  • costurile scazute in comparatie cu tratamentul cu interferon
  • metoda terapeutica de maxima siguranta este efectuata sub supraveghere medicala si monitorizata atent

S-a demonstrat stiintific ca ozonoterapia aduce beneficii importante in tratamentul hepatitelor B si C prin:

  • inactivarea virusului prin afectarea integritatii acestuia si a ciclului sau reproductiv, precum si prin afectarea atasarii acestuia la nivelul celulei hepatice
  • refacerea flexibilitatii si capacitatii de transport a oxigenului la nivelul globulelor rosii
  • cresterea saturatiei in oxigen a sangelui si scaderea vascozitatii acestuia, ducand la o mai buna oxigenare a tesuturilor
  • inhibarea metabolismului tumoral si distrugerea celulelor maligne prin afectarea membranelor acestora
  • stimularea functiei leucocitelor si productiei de citokine, ducand la scaderea semnificativa a incarcaturii virale
  • imbunatatirea semnificativa a nivelului enzimelor hepatice

Ozonoterapia in tratamentul celulitei

Desi pana recent preventia reprezenta cel mai sigur mijloc de lupta impotriva celulitei, studii de ultima ora au demostrat eficacitatea ozonoterapiei in tratarea celulitei prin distrugerea tesutului adipos si activarea microcirculatiei sanguine.

Eficacitatea ozonoterapiei este marita considerabil de corectarea factorilor comportamentali si alimentari (practicarea regulata a unui sport, o dieta echilibrata cu continut bogat in fibre alimentare si nutrienti esentiali pentru procesele de regenerare tisulara, hidratarea corespunzatoare).

Dimensiunile formatiunilor nodulare din tesutul adipos al persoanelor afectate de celulita se pot reduce prin injectari subcutanate cu ozon combinate cu autohemotransfuzii.

Consumul cu regularitate al apei ozonizate activeaza microcirculatia sanguina si imbunatateste functiile tuturor organelor, stimuland capacitatea de detoxifiere si eliminare a toxinelor. Apa ozonizata regleaza secretia glandelor endocrine si amelioreaza functiile metabolice, dispepsia, toleranta la glucoza. Din ce motiv? Pentru ca sanatatea pleaca din interior si doar corectarea tuturor factorilor de risc si a celor agravanti pot sta la baza realizarii unei terapii corecte, personalizate.

Dr. Jamal Saleh, 5 Noiembrie 2013

Afectiuni sinusale

Publicat în

TRATAMENTUL CHIRURGICAL ENDOSCOPIC AL AFECTIUNILOR SINUSALE

     Dezvoltarea endoscopiei nazale, progresele remarcabile ale imagistici moderne si studiile experimentale au pus bazele noilor metode conservative de tratament chirurgical al afectiunilor sinusurilor paranazale, care au inlocuit treptat metodele chirurgicale radicale de tratament (cura Caldwell-Luc). Chirurgia endoscopica functionala rinosinusala (FESS) are ca principii terapeutice de baza restabilirea drenajului sinusal si aerarea cavitatilor pentru reluarea activitatii mucociliare. Interventia este conservativa si incearca sa pastreze maximum din mucoasa sinusala. Ea consta dintr-o etmoidectomie sub control endoscopic, din directie anterioara in directie posterioara, la care se asociaza, functie de extinderea leziunilor, antrostomia in meatul mijlociu, largirea recesului sinusului frontal, patrunderea in sfenoid prin peretele anterior.

Indicatiile absolute ale chirurgiei endoscopice sinusale sunt:

1. polipoza nazala bilaterala, obstruanta, extinsa, insotita de complicatii;
2. complicatiile sinuzitei adultului: abcesul orbitar, abcesul cerebral, meningita;
3. sinuzita cronica cu mucocel sau mucopiocel;
4. diagnosticul tumorilor din fosele nazale sau din sinusurile paranazale;
5. fistula LCR.

Indicatiile relative sunt reprezentate de sinuzita acuta si cronica a adultului la care s-au efectuat diverse tratamente medicamentoase fara ameliorare marcata;

Contraindicatiile absolute sunt:

– afectiuni hematologice cu tulburari de coagulare decompensate;
– afectiuni cardiovasculare, hepatice, renale, decompensate;
– temporare: afectiuni acute intercurente sau cutanate (furuncul, celulite, erizipel, herpes);
– lipsa investigatiilor imagistice.

Contraidicatiile relative sunt reprezentate de: vizibilitate redusa datorate unei hemoragii marcate, absenta reperelor anatomice, dehiscenta a lamei ciuruite a etmoidului, fistula  LCR.
Eficienta clinica a chirurgiei endoscopice in tratamentul afectiunilor sinusurilor paranazale a fost confimata de multe studii. Au fost raportate rate de succes de 76-98% dupa FESS in studiile pe termen scurt, cat si pe termen lung.

Ce se poate intampla toamna?

Publicat în

Toamna este un anotimp caracterizat prin schimbari (uneori bruste) de temperatura si presiune atmosferica, de aparitia ploilor, a vantului, de micsorarea perioadei de expunere la lumina, iar organismului nostru ii trebuie o perioada de adaptare pentru a face fata noilor conditii atmosferice. 

ALIMENTATIA potrivita acestui sezon trebuie sa includa legumele, fructele si verdeturile proaspete puse la dispozitia noastra de aceasta toamna bogata, o sursa valoroasa de vitamine, minerale, enzime, antioxidanti naturali care ne asigura o imunitate crescuta; peste (bogat in acizii grasi Omega 3 cu efecte antiinflamatorii); iaurt, lapte batut, kefir si sana (produc o microflora probiotica ce confera un efect de protectie impotriva bolilor infectioase si ajuta la mentinerea imunitatii);  fructe si legume oleaginoase (nuci, arahide, alune de padure, caju, seminte de in, de susan, de florea soarelui, de kia) bogate in grasimi sanatoase si vitamina E.

Sa nu uitam sa ne asiguram o hidratare corespunzatoare, inclusiv cu ceai verde, ceai alb, ceai soc, ceai ghimbir care imbunatatesc circulatia, inlatura senzatia de frig, cresc tonusul fizic si psihic, alunga melancolia si depresia.

Siropurile naturale de macese, afine, catina stimuleaza imunitatea naturala, vitaminizeaza si revigoreaza; previn infectiile specifice sezonului.

In aceasta perioada rece a anului creste numarul acutizarilor (exacerbarilor, agravarilor) bolilor  cronice respiratorii: bronsita, astm bronsic, bronhopneumopatie obstructiva cronica, bronsiectazie etc. Pentru acutizari, pacientul cu boli respiratorii cronice trebuie sa se adreseze medicului sau curant (medic de familie si medic specialist internist sau pneumolog) pentru tratamentul de specialitate al acestor agravari.

Pacientul expus temperaturilor scazute si infectiilor arborelui traheobronsic din sezonul rece poate semnala accentuarea dispneei (respiratiei grele) – simptomul principal al unei exacerbari, acompaniata de wheezing (respiratie suieratoare) si constrictie toracica, accentuarea tusei si cresterea volumului, modificarea culorii si/sau a viscozitatii sputei si febra. In exacerbarile BPOC-ului pot exista si acuze nespecifice, precum: stare generala alterata, insomnie, somnolenta, fatigabilitate, depresie si chiar confuzie, si scaderea tolerantei la efort. Pacientii cu aceste modificari ale starii generale vor solicita de urgenta consultul medicului curant, care va decide daca starea pacientului presupune internare in spital sau permite monitorizarea exacerbarii la domiciliu: cresterea dozelor sau/si a ritmului de administrare a terapiei bronhodilatatoare existente sau administrarea acesteia prin nebulizare in doze mari (in cazurile severe), daca exista un nebulizator adecvat, adaugarea glucocorticosteroizilor cu administrare orala, pe langa cei inhalatori, si a antibioticelor (in functie de aspectul si volumul sputei).

Astm: perioadele de agravare sint adesea declansate de o viroza respiratorie

Astmul se manifesta prin crize de sufocare insotite de suieraturi in piept, de tuse care se poate insoti de eliminarea unei spute albicioase gelatinoase. Uneori pacientii au senzatia ca «ii stringe pieptul» sau ca «respira ca printr-un tifon». Daca boala este mai severa, crizele pot aparea mai frecvent, chiar zilnic, sau in timpul noptii, trezind pacientul din somn. Intr-un astfel de stadiu, pacientul nu se simte bine nici intre crize, acuzind oboseala la eforturi din ce in ce mai mici, haraiala permanenta in piept, tuse. Un pacient care de obicei face crize rare poate trece printr-o perioada de agravare a simptomelor, adesea declansata de o viroza respiratorie sau de o expunere la un alergen .Atunci, el face o exacerbare a bolii, care de obicei il indeamna sa se adreseze medicului.

Ce se face in criza?

Cea mai buna preventie a crizelor de astm si exacerbarilor este un tratament de fond corect. Chiar si asa, astmaticii pot avea perioade dificile, uneori in acelasi sezon, cind boala se agraveaza. Este necesar un consult medical si o spirometrie, pentru aprecierea gravitatii exacerbarii. Uneori situatia poate impune internarea in spital. Indiferent de cit de bine se simteau anterior, astmaticii pot beneficia de o cura scurta (7-10 zile) de cortizon pastile, care ii scoate din impas, fara a avea efecte negative pe termen lung. Mai pot fi utile: cresterea dozei de cortizon spray, cresterea dozei de spray bronhodilatator sau asocierea mai multor tipuri de bronhodilatatoare”.

Ce infectii pot rezulta de la intepatura de capusa?

Publicat în

Capusele sunt insecte parazite ce fac parte din aceeasi clasa de insecte cu scorpionii si paianjenii si pot  aparea pe suprafata corpului, pe tegumentele mamiferelor, pe blana lor .Se hranesc cu sangele gazdei timp de cateva zile daca nu au fost indepartate. Muscatura capusei nu este dureroasa, fiind de cele mai multe ori depistata intamplator.Cea mai mare a capuselor nu transmit boli si implicit nu determina probleme grave de sanatate.O mica parte insa sunt vectorii bolii Lyme sau a unui tip particular de meningoencefalita.

Ca si aspect capusele sunt foarte mici insa pot fi vizibile cu ochiul liber. Infectare gazdei se produce prin contact direct, ele nu sar, nu zboara. In special in sezonul cald, in locuri umbroase, in paduri si in iarba inalta exista sansa de a le intalni.

Ele trebuie indepartate imediat ce sunt descoperite, iar pacientul trebuie sa fie atent sa le indeparteze in intregime, deoarece doar astfel se poate preveni transmiterea unor boli: prin indepartarea corpului se elimina riscul de transmitere a bolilor in timpul pranzului parazitului, prin indepartarea capului se elimina posibilitatea de aparitie la nivel local a unei inflamatii.

Nu sunt necesare masuri auxiliare dupa indepartarea parazitului, zona se va dezinfecta si pacientul se va asigura ca nu apare reactie inflamatorie locala. Persoanele cu teren allergic pot dezvolta reactii mai importante locale dar si generale mergand pana la soc anafilactic.Principalele simptome ce pot aparea din prima zi de la muscatura si pana la 3 saptamani ulterior sunt febra, cefalee, greata, voma, dureri musculare.

Alte manifestari locale – papule rosii sau dezvoltarea unei reactii granulomatoase, vezicule, pustule ulcerate, escare, alaturi de dureri si tumefactie locala.

Paralizia indusa intepatura de capusa este o complicatie  rara, insa ea poate sa apara daca un anumit tip de capuse secretante de toxine raman atasate de suprafata gazdei prea mult timp. Neurotoxina este secretata in saliva vascoasa a capusei doar dupa cateva zile (la primele hraniri nu apare).  Paralizia poate fi cauzata chiar si de o singura capusa, mai ales daca aceasta este localizata la baza capului sau in vecinatatea coloanei, si implicit a maduvei spinale.

Tratamentul la domiciliu

Pacientii sunt avertizati sa incerce sa indeparteze cauza utilizand o penseta cu varfuri foarte fine.

Daca nu au penseta vor incerca sa apuce capusa cu degetele, insa doar cu o manusa, batista, servetel, niciodata cu mana descoperita:

– Nu se recomanda apucarea capusei de corp prin presiune mecanica – fluidul toxic din interiorul ei va fi impins in organismul gazda

Dupa indepartare, se va pune capusa intr-un borcanel cu alcool sanitar pentru a permite medicului sa identifice exact tipul de

– Dupa ce capusa a fost eliminata zona trebuie curatata cu apa calda si sapun, sau cu un antiseptic de uz general. Daca apare reactie locala se poate administra un antihistaminic oral.Nu se recomanda aplicarea diferitelor unguente (pentu a favoriza alunecarea ei), a lacului de unghii, gazului. Toate acestea vor favoriza infectarea zonei.

In cazul in care zona se infecteaza sau se inflameaza se recomanda aplicarea locala a unei creme pe baza de antibiotic (cum ar fi bacitracina sau polimixa B) peste care se pune un pansament curat

Dupa indepartarea capusei pacientul trebuie sa se spele pe maini. De asemnea, este util, pentru a preveni muscaturile, ca dupa ce pacientii s-au intors din zone unde ar fi putut veni in contact cu capusile (paduri, ferme de animale si pasari) sa se inspecteze pentru a observa eventualii paraziti.Pentru ameliorarea mancarimilor, rosetii si edemului se pot utiliza antihistaminicele, spray-ul pe baza de benzocaine avand effect analgezic, AINS, paracetamolul.

Daca dupa primele 6 ore nu apare o manifestare cutanata la locul muscaturii se poate pune o compresa calduta pentru a ameliora starea pacientului.

De retinut! Febra, durerea intensa sau modificarile locale importante trebuie tratate de catre medic.

Preventie: Aplicarea unui spray special impotriva insectelor

– Sprayurile trebuie utilizate cu grija in cazul copiilor (iar concentratiile substantelor active trebuie sa fie relativ scazute). Nu se recomanda pulverizarea lor pe mainile copiilor (adesea copiii introduc mana in gura si de aceea exista riscul de a se intoxica cu anumite substante)

– Acoperirea unei suprafete cat mai mari de tegument (pantaloni lungi, sosete lungi, tricouri cu maneca lunga) daca pacientul se afla intr-o zona impadurita, in iarba inalta (locuri de predilectie pentru capuse). In astfel de zone se recomanda ca hainele sa fie cat mai deschise la culoare (capusile sunt mai usor de reperat pe haine deschise prin contrastul de culoare).

– Purtarea manusilor de menaj sau a altor manusi speciale in cazul in care pacientul manipuleaza animale sau pasari ce pot fi infectate

Se va consulta medicul daca pacientul nu si-a extras in totalitate capusa, la locul intepaturii apar semnE inflamatorii, cresterea in volum a ganglionilor locali, apare febra sau durerile musculare.

Pacientii sunt sfatuiti sa apeleze de urgenta la medic daca au tulburari de respiratie, semne de paralizie, palpitatii si dureri retrosternale.

Insa cu cat capusa este inlaturata mai repede, cu atat riscul de transmitere a unor boli scade.

Hipertensiunea arteriala pe intelesul tuturor

Publicat în

Hipertensiunea arteriala reprezinta cresterea persistenta a presiunii sistolice si diastolice peste valoarea de140 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice si peste 90 mm Hg a tensiunii arteriale diastolice. Este o afectiune frecventa iar diagnosticul este foarte simplu. De cele mai multe ori este descoperita intamplator. Este o afectiune tratabila, care netratata duce la complicatii majore.

Organele tinta afectate sunt: inima, rinichii si creierul.

Hipertensiunea arteriala este de 2 tipuri: esentiala, in 90 – 95% din cazuri, aparuta de obicei dupa 50 ani, influentata de ereditate (zestrea genetica), varsta, stress, consum de alcool, fumat, sedentarism. Poate fi, in majoritatea cazurilor, fara nici o manifestare clinica sau se poate exprima prin dureri de cap (in special in zona occipitala) aparute dimineata la trezire, ameteli, zgomote in urechi, tulburari de vedere.

– in aprox 5-10% din cazuri  hipertensiunea arteriala este secundara unor boli ale altor organe:

– rinichi:
*boli ale parenchimului renal (diabet zaharat, guta, glomerulonefrite cronice, TBC renal, rinichi polichistic);
*boli vasculare renale: stenoze ale arterelor renale, ateroscleroza arterelor renale, coarctatie aorta, compresiuni extrinseci;

-endocrine: afectarea suprarenalelor (sindrom Cushing, Conn, feocromocitom);
-cardio-vasculare: coarctatie de aorta: stenoza istmului aortic ce poate determina HTA în jumatatea superioara a corpului, BAV grad III, insuficienta aortica, sindrom hyperkinetic, fistule arterio-venoase, ateroscleroza;
-cauze neurologice: tumori, traumatisme craniene;
-medicamente: anticonceptionale orale (femei peste 35 de ani, supraponderale, fumatoare), corticosteroizi, ACTH, antiinflamatoare nesteroidiene (fenilbutazona, indometacin).

Diagnosticul de hipertensiune arteriala se stabileste masurand tensiunea cu ajutorul tensiometrului. In cazul depistarii unor valori tensionale mai crescute se va monitoriza TA in diferite conditii si momente ale zilei, in urmatorul interval, diagnosticul stabilindu-se doar in cazul persistentei valorilor crescute, dupa o justa evaluare a statusului clinico-biologic si a factorilor de risc existenti.

Conditiile de masurare sunt importante si trebuie respectate: masurarea tensiunii arteriale (TA) sa se faca dupa 5 minute de repaus, sezand; bratul sa fie la nivelul inimii; sa nu se fumeze cu minim 15 minute inaintea masuratorii; sa nu se consume cafea in ora precedenta examinarii; sa nu se administreze stimulente adrenergice (ex. Epinefirna din descongestionantele nazale); la pacientii peste 65 de ani, diabetici sau sub tratament antihipertensiv tensinea arteriala (TA) se va masura si in picioare (ortostatism), imediat si la cateva minute dupa schimbarea pozitiei.

CRIZA HIPERTENSIVA

In prezent este acceptata o clasificare în concordanta cu gradul de crestere a presiunii arteriale

– Stadiul 1. TA sistolica = 140 – 159 mmHg sauTA diastolica = 90-99 mmHg;
– Stadiul 2. TA sistolica = 160 – 179 mmHg sauTA diastolica = 100-109 mmHg;
– Stadiul 3. TA sistolica >180 mmHg sau TAdiastolica >110 mmHg;
– HTA foarte severa (stadiul IV)->TA sistolica > 210 si TA diastolica > 120 mmHg.

Termeni numerosi si diferiti au fost folositi spre a defini cresterea severa acuta a TA. Totusi majoritatea autorilor definesc criza hipertensiva ca pe o crestere brusca a TA sistolice si diastolice asociata cu leziuni organice importante la nivelul SNC, inima si/sau rinichi.

Termenul de urgenta hipertensiva a fost aplicat pacientilor cu o crestere acuta, severa a TA fara leziuni acute de organe (dar cu posibilitate existent(dar cu posibilitate existenta). Criza hipertensiva presupune afectarea organelor tinta de aceea trebuie intervenit prompt cu tratament specific.

TRATAMENT:

Profilactic: evitarea factorilor de risc cardiovascular,

Curativ: dieta: regim alimentar hiposodat, efort fizic moderat, scadere in greutate, evitarea grasimilor animale, alcoolului, tutunului. In cazul hipertensiunii arteriale secundare se vor trata bolile ce au declansat cresterea valorilor tensionale. Tratament medicamentos: diuretice, betablocante, IECA, blocante de calciu.

Tratamentul hipertensiunii arteriale se realizeaza pe parcursul intregii vieti.

Pe langa monitorizarea valorilor TA anual se vor investiga si ochii (prin examenul fundului de ochi), functia cardiaca (prin EKG), functia renala (urea, creatinina, sumarul de urina) radiografia toracica ce poate releva o hipertrofie ventriculara stanga.

Daca aveti probleme cu HIPERTENSIUNEA ARTERIALA nu ezitati sa apelati la serviciile
Centrului Medical MEDEXPERT!

 

Rolul masajului in digestie

Publicat în

Masajul este bine cunoscut pentru efectele benefice asupra organismului fiind folosit ca si un tratament complementar care poate ajuta la reducerea stresului, precum si a durerii si a disconfortului asociat cu anumite tulburari digestive, incluzand sindromul colonului iritabil, colita ulcerativa, boala Crohn, si constipatie cronica. Masarea zonei din jurul ombilicului amelioreaza blocajele din tractul digestiv si colon si optimizeaza functia organelor. Masajul abdominal ajuta si la reducerea stresului. Cand nivelul de stres este ridicat, glandele organismului elibereaza substante  precum cortizol, numit si hormonul de stres, care are actiune coroziva asupra organelor interne.

Masajul abdominal este util in restabilirea echilibrului psihologic si emotional, prin suportul oferit colonului si intestinelor pentru eliminarea toxinelor.

Masajul de stimulare a digestiei este necesar in primul rand pentru pacientii cu un tranzit lent, imbunatatind semnificativ procesul de digestie. Este foarte important ca acest tip de masaj sa nu se efectueze niciodata dupa masa, ci doar la cel putin o ora, o ora si jumatate de la ultima masa.

Fie ca vorbim despre masajul de relaxare, in urma caruia corpul se elibereaza de stresul cotidian, sau de masajul terapeutic, care se adreseaza unor anumite disfunctionalitati si este recomandat de catre un specialist, masajul poate avea efecte benefice asupra organismului dumneavoastra atata timp cat este facut de un specialist.