Tulburarea depresiva
Introducere
Depresia reprezinta una dintre cele mai frecvente patologii psihiatrice regasite in populatia generala, alaturi de tulburarile anxioase. Prevalenta simptomelor depresive se estimeaza a se situa in jurul valorii de 30%, femeile fiind mai frecvent afectate decat barbatii.
Semne si simptome
Semnele si simptomele tulburarii depresive se grupeaza in patru categorii majore:
1. Simptome afective: dispozitia depresiva care se caracterizeaza prin tristete persistenta cu o durata de minim doua saptamani si care este nemotivata ( ceea ce o deosebeste de reactia de doliu). De asemenea, se asociaza si o pierdere a placerii sau a interesului pentru activitati care anterior au fost considerate placute, o lipsa a motivatiei, anxietate care poate varia in intensitate de la usoara pana la aparitia atacurilor de panica, iritabilitate sau irascibilitate.
2. Simptome cognitive: se caracterizeaza prin tulburari de concentrare, tulburari de memorie, indecizie, scaderea stimei de sine, pesimism asupra viitorului, idei de culpabilitate nejustificate sau devalorizare, lipsa de speranta si ideatie suicidara ( sunt prezente pana la doua treimi dintre cei cu tulburare depresiva).
3. Simptome psihomotorii: fie lentoare psihomotorie care se caracterizeaza prin miscari lente, gestica si mimica redusa, comunicare dificila, sau din contra, agitatie psihomotorie.
4. Simptome somatice: lipsa reactivitatii emotionale ( adica incapacitatea de a se bucura la un eveniment placut), fatigabilitate marcata, accentuarea matinala a dispozitiei depresive, scaderea poftei de mancare sau scadere semnificativa in greutate ( cu mai mult de 5% din greutatea corporala in decurs de o luna), tulburari de somn sau trezirea cu doua ore inainte de ora obisnuita, scaderea libidoului, acuze dureroare multiple sau simptome somatice multiple.
Gradele de severitate
Exista mai multe grade de severitate ale depresiei, in functie de numarul de simptome prezente si de gradul de afectare a functionalitatii individului.
Depresia usoara: se caracterizeaza prin dispozitie depresiva sau pierderea interesului sau a placerii insotite de cateva simptome aditionale ( in jur de 2-3 simptome). Persoana resimte o anumita dificultate in efectuarea activitatii cotidiene sau profesionale, insa de obicei aceasta nu este intrerupta.
Depresia moderata: se caracterizeaza printr-un numar mai mare de simptome aditionale si o afectare considerabila a functionalitatii persoanei. Persoana cel mai probabil nu va fi capabila sa isi desfasoare activitatea profesionala si cotidiana.
Depresia severa: majoritatea simptomelor specifice depresiei sunt prezenta si persoana este incapabila sa isi desfasoare activitatea. De asemenea, ideatia suicidara poate fi prezenta, alaturi de alte simptome precum: idei delirante sau chiar si halucinatii. Necesita spitalizare in majoritatea cazurilor.
Subtipurile tulburarii depresive
In functie de simptomatologia dominanta, se remarca urmatoarele subtipuri:
– Depresia atipica: dispozitia depresiva este insotita de hipersomnie ( nevoie crescuta de somn), hiperfagie ( pofta de mancare crescuta) si de senzatia de greutate, ,,ca de plumb’’ la nivelul membrelor superioare si inferioare.
-Depresia melancolica: sunt prezente cel putin patru simptome somatice, insotite de o stare sufleteasca aparte de tristete, diferita de tristetea resimtita cu ocazia decesului unei persoane dragi. De asemenea, persoana nu este capabila sa simta bucurie cu ocazia unor evenimente placute. Culpabilitatea resimtita poate fi semnificativa.
-Depresia catatonica: o forma de depresie care se caracterizeaza printr-o inhibitie psihomotorie marcata. Persoana poate sta timp indelungat in aceasi pozitie, refuza sa vorbeasca, sa se alimenteze, sa comunice. Pot aparea si episoade de agitatie psihomotorie marcata. Exista riscul malnutritiei, aparitiei de escare sau a emboliei pulmonare datorita inhibitiei motorii.
-Depresia sezoniera: reprezinta depresia care apare periodic, corelata cu o perioada a anului, in principal toamna sau iarna si dispare in celelalte perioade ale anului.
-Distimia: o stare depresiva mai putin severa, insa cu durata indelungata ( minim 2 ani).
-Depresia cu debut postpartum: este un episod depresiv care debuteaza in maxim 4 saptamani de la nasterea unui copil.
-Depresia cu elemente psihotice: este un episod depresiv sever, in care apar idei delirante ( convingeri pe care pacientul le considera reale, in ciuda neverosimilitatii acestora sau a dovezilor contrarii- de exemplu: convingerea ca este responsabil de toate necazurile lumii) sau halucinatii ( de exemplu: aude vocea lui Dumnezeu care il condamna pentru diverse greseli).
Evolutie si prognostic
Netratata, tulburarea depresiva interfera semnificativ cu functionalitatea individului, avand ca rezultat scaderea eficientei profesionale, alterarea relatiilor sociale si familiale, retragerea individului, neglijarea igienei persoanale si a atributiilor, conflicte intrafamiliale sau maritale care pot duce inclusiv la divort, consum de substante psihoactive (inclusiv consum crescut de alcool). Ideatia suicidara si tentativele suicidare sunt frecvente la acesti indivizi. Aproximativ 15% dintre persoanele cu tulburare depresiva mor prin suicid. Sexul masculin, varsta peste 45 ani , sentimentele de culpabilitate, de autoacuzare, stima de sine scazuta, o stare sufleteasca de suferinta si nevoia de gasire a unei solutii de rezolvare a suferintei sufletesti reprezinta factori de risc asociati cu suicidul.
Evolutia tulburarii depresive sub tratament este in general favorabila, un procent semnificativ dintre pacienti ating remisiunea. Recaderile de-a lungul vietii sunt insa posibile. Cu cat diagnosticul si tratamentul se instituie mai precoce, cu atat prognosticul pacientilor cu tulburare depresiva este mai favorabil. Complianta la tratament este , de asemenea, foarte importanta, pacientii complianti au sanse crescute de remisiune completa a simptomatologiei si un risc mai scazut de recadere.
Tratament
Abordarile terapeutice variaza in functie de severitatea bolii, caracteristicile individuale ( varsta, sex, boli somatice asociate) si simptomatologia clinica . Tratamentul implica terapia farmacologica si interventiile psihologice ( terapia cognitiv-comportamentala fiind cea mai recomandata)
Depresia usoara in general nu necesita tratament medicamentos, psihoterapia fiind suficienta. Daca psihoterapia este ineficienta sau insuficienta, atunci se recurge la terapie farmacologica.
Formele moderate si severe necesita terapie medicamentoasa.
Dintre clasele de medicamente folosite se numara:
Antidepresivele: exista mai multe clase de antidepresive, cele mai folosite fiind cele din clara ISRS ( inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei). Reprezentanti ai clasei sunt: escitalopram ( cipralex), sertralina ( serlift, zoloft), paroxetina ( paxetin), fluoxetina ( prozac) etc. Sunt preparate care nu provoaca dependenta si sunt bine tolerate. Se pot utiliza si alte antidepresive, apartinand altor clase, in functie de raspunsul terapeutic si de simptomatologia clinica: mirtazapina, trazodona ( trittico), venlafaxina ( alventa), duloxetina, tianeptina ( coaxil) etc.
Anxioliticele: se pot folosi ca adjuvante pentru perioade scurte de timp, pana la debutul actiunii antidepresivelor. Cel mai frecvent se utilizeaza benzodiazepinele. NU se recomanda utilizarea acestora pentru mai mult de 6 saptamani datorita riscului de aparitie a dependentei.
Antipsihoticele: dintre cele mai utilizate se numara olanzapina si quetiapina. Se folosesc in caz de episod depresiv sever, rezistent la tratament sau in caz de existenta a simptomelor psihotice.