Anxietatea
Anxietatea reprezinta una dintre cele mai frecvente simptome din practica medicala. Ea se poate manifesta in varii situatii, fiind descrisa ca o stare de neliniste, de anticipare a unui pericol real sau presupus ( de exemplu nelinistea si frica generate de spatii inchise de teama ca nu vor putea evada in caz de un pericol, sau de zborul cu avionul de teama ca acesta se va prabusi) , de ingrijorare excesiva cu privire la o varietate de situatii sau evenimente ( exemplu: sentimentul ca urmeaza sa se intample ceva rau la serviciu), o teama nedefinita sau tensiune permanenta si o capacitate de concentrare scazuta. In marea majoritate a cazurilor se asociaza cu simptome somatice precum ameteli, senzatia de slabiciune, palpitatii, transpiratii, parestezii ( senzatia de furnicaturi la nivelul mainilor), discomfort digestiv.
O multitudine de afectiuni medicale si psihiatrice se pot manifesta, printre altele, prin anxietate.
Afectiunile cardiace ( infarct miocardic, tulburari de ritm etc.), endocrinologice ( exemplu hipertiroidia), gastrointestinale, neurologice se prezinta foarte frecvent cu simptome de anxietate. De asemenea, majoritatea afectiunilor psihiatrice pot sa cuprinda in tabloul clinic simptome de anxietate.
Anxieatetea in diverse patologii psihiatrice
Fobiile si alte tulburari anxioase au ca si simptom central anxietatea. Fobiile reprezinta o frica nejustificata fata de anumite situatii si obiecte specifice, inofensive care nu produc astfel de reactii la majoritatea populatiei ( de exemplu: frica de spatii inchise, de injectii, de animale, de furtuna, de obiecte ascutite etc). Expunerea sau anticiparea expunerii la astfel de situatii sau obiecte produce anxietate marcata care poate determina aparitia unui atac de panica. Tulburarea de anxietate generalizata reprezinta o stare permanenta de tensiune, de ingrijorare excesiva si preocupare cu privire la o gama variata de situatii sau evenimente ( exemplu: preocupare cu privire la sanatatea celor dragi, cu performanta profesionala etc.).
Tulburarile depresive asociaza intr-o proportie considerabila simptome anxioase ( pana la 90% dintre cei cu tulburare depresiva) si pot varia in gravitate de la usoare pana la severe, incapacitante. Persoana experimenteaza o stare tensiva permanenta, ,,de stat ca pe ghimpi’’, se simte neobisnuit de nelinistita, este in permanenta ingrijorata si se teme ca se poate intampla ceva rau sau isi poate pierde autocontrolul. Anxietatea asociata cu depresia este un factor de prognostic negativ, scazand raspunsul la tratament, prelungind durata afectiunii si crescand riscul de suicid.
Tulburarile psihice in legatura cu stresul acut sau cronic ( Stresul acut, tulburarea de stres post-traumatica, tulburarile de adaptare) au printre simptomele caracteristice si anxietatea. Apar ca urmare a unui eveniment psihotraumatic major ( de exemplu razboi, catastrofe naturale, moartea unei persoane foarte apropiate, viol, tortura etc) sau ca urmare a unei modificari majore survenite in viata individului ( exemplu: pierderea locului de munca, divort, emigrarea etc.).
Tulburarea bipolara, in special tulburarea bipolara II ( episoade hipomaniacale care alterneaza cu episoade depresive) se asociaza intr-o proportie crescuta ( aproximativ 75 % dintre cazuri) cu simptome anxioase si pot sa preceada debutul episodului depresiv sau hipomaniacal/maniacal. Indivizii cu
Consumul de alcool sau alte substante psihoactive: anxietatea reprezinta un simptom frecvent asociat consumului de substante psihoactive ( inclusiv alcool). In cantitati mici, alcoolul este un anxiolitic (adica diminua anxietatea), multe persoane recurgand la consum tocmai pentru acest efect, insa in cantitate mare si mai ales in cazul in care s-a dezvoltat dependenta alcoolica, persoana poate experimenta anxietate marcata. Anxietatea poate fi extrem de intensa in cazul sevrajului alcoolic. Consumul altor substante psihoactive se poate asocia cu anxietate. Consumul de stimulente ( cocaina, amfetamine etc.) sau halucinogene ( LSD, MDMA etc.) pot produce anxietate foarte marcata si aparitia atacurilor de panica ( o frica extrema debutata brusc si asociata cu senzatia de moarte iminenta, ca urmeaza sa isi piarda mintile, sa innebuneasca sau sa faca infarct). Anxietatea este caracteristica si sevrajului la substante sedative, hipnotice si anxiolitice, dezvoltandu-se in momentul intreruperii consumului acestor substante, un consum care a fost prelungit si in doza mare.
Tulburarile psihotice pot asocia anxietate, aceasta fiind rezultatul convingerilor eronate (delirante) sau a halucinatiilor. O persoana care are convingerea ca este urmarita, prejudiciata sau prezinta halucinatii auditive defaimatoare va prezenta in permanenta o stare de tensiune, frica sau neliniste, ca rezultat direct al acestor idei sau halucinatii.
Tratamentul anxietatii
Este foarte important de retinut faptul ca anxietatea reprezita un simptom psihiatric, ci nu o tulburare psihica propriu-zisa. Ea poate sa apara asociat multor tulburari psihiatrice si somatice, prin urmare un diagnostic corect se impune inainte de a stabili o schema terapeutica optima. Tratamentul difera in functie de patologia psihica subiacenta.
Anxioliticele reprezinta o clasa de substante care diminua anxietatea, cele mai cunoscute sunt cele din clasa benzodiazepinelor ( lorazepam- anxiar, alprazolam-xanax, bromazepam etc.) avand avantajul unui debut rapid al actiunii. Este important de retinut faptul ca aceste medicamente trebuie utilizate pentru scurte perioade de timp ( maxim 4-6 saptamani) datorita riscului crescut de aparitie a dependentei. Reprezinta un tratament simptomatic, inlaturand eficient anxietatea, insa fara sa trateze cauza subiacenta, responsabila de aparitia anxietatii. Prezinta utilitate pentru scurte perioade de timp, pana cand medicamentele care tintesc mecanismele etiopatogenice subiacente ( adica cele care tintesc cauza anxietatii sau trateaza boala psihica asociata cu anxietatea) incep sa isi faca efectul.
In functie de patologia psihiatrica asociata cu anxietatea se poate opta pentru tratament cu:
Psihoterapia ( asociata sau nu cu medicatia) si-a dovedit eficienta in tratamentul fobiilor, a tulburarii de anxietate generalizata, a episoadelor depresive usoare sau a adictiilor ( consumului de substante psihoactive).
Antidepresivele ( si mai ales cele cu proprietati anxiolitice) reprezinta principala optiune terapeutica in tulburarea depresiva si in tulburarile asociate cu stresul.
Anxioliticele care nu prezinta risc de dependenta ( pregabalin, gabapentina, buspirona) reprezinta o optiune sigura pentru tratamentul tulburarii de anxietate generalizata, avand in vedere ca nu produc dependenta asemenea benzodiazepinelor.
Antipsihoticele se folosesc in cazul tulburarilor psihotice, a tulburarilor in legatura cu stresul ( in formele severe) sau in tulburarea bipolara.
Timostabilizatoarele isi dovedesc utilitatea in tratamentul tulburarii bipolare, ca adjuvante in tratamentul adictiilor sau al tulburarilor psihotice.