GALAD – evaluare risc cancer hepatic
Informatii generale
Carcinomul hepatocelular (CHC) reprezinta a treia cauza principala de deces, la nivel mondial. Cresterea incidentei acestuia este atribuita cresterii prevalentei bolilor hepatice cronice. Desi acest tip de tumora poate fi tratata eficient in stadii precoce, cei mai multi pacienti sunt diagnosticati atunci cand devin simptomatici, in stadii tardive de boala, cand resursele terapeutice sunt limitate.
Factorii de risc majori pentru dezvoltarea hepatocarcinomului sunt: consumul cronic de alcool,hepatitele virale cronice B si C si steatoza hepatica non-alcoolica. Alte cauze mai rare sunt reprezentate de boala Wilson, hemocromatoza ereditara, deficienta de alfa-1 antitripsina, colangita biliara primitiva si hepatita autoimuna. Aproximativ 50% din cazurile de carcinom hepatocelular sunt asociate cu hepatita cronica B, iar 25% cu hepatita cronica C. Detectarea precoce a CHC este importanta, in special in cazul pacientilor cu risc crescut.
Pretul acestui test este 485 lei, iar durata de eliberare a rezultatelor este de 10 zile lucratoare.
Scorul GALAD este un model statistic bazat pe biomarkeri serici: AFP, AFP-L3, DCP (PIVKA II), pentru estimarea probabilitatii de a dezvolta carcinom hepatocelular (HCC) la pacientii cu boli hepatice cronice.
AFP (Alfa-Feto-Proteina)
AFP (Alfa-Feto-Proteina) reprezinta biomarkerul standard pentru evaluarea pacientilor cu suspiciune de hepatocarcinom, insa acesta are o specificitate scazuta. Niveluri crescute de AFP sunt inregistrate atat in afectiuni hepatice (hepatite acute, cronice, ciroza si carcinom hepatocellular – CHC), cat si in alte tipuri de neoplazii (tumori gastrice, pulmonare, pancreatice, de tract biliar, carcinoame testiculare, tumori cu celule germinale). De asemenea, AFP are o sensibilitate redusa in identificarea tumorilor mici, cu potential curabil. Doar nivelurile serice de AFP persistent crescute >200 ng/mL sunt inalt sugestive pentru carcinomul hepatocelular.
De asemenea, cresterea AFP poate fi adesea observata la pacienti cu boli hepatice cronice care nu au progresat catre CHC. Acest lucru limiteaza utilitatea determinarii AFP ca indicator timpuriu al progresiei catre CHC la acesti pacienti.
AFP este o glicoproteina cu un singur situs de glicozilare la un reziduu specific, de arginina. In ser apar trei variante de glicozilare, care pot fi diferentiate pe baza legarii lor relative la o lectina izolata din seminte de linte. Aceasta lectina, denumita Lens culinaris agglutinin (LCA), se leaga de variantele AFP-L1, AFP-L2 si AFP-L3 cu afinitate crescanda. AFP-L1, care are cea mai slaba legare de LCA, este fractia predominanta la pacientii cu boli hepatice benigne, cum ar fi hepatita cronica si ciroza hepatica.
AFP-L3% – alfa-feto proteina lentil lectin-reactiva%
Alfa-fetoproteina (AFP) este glicozilata diferit in diverse afectiuni hepatice. Prin tehnica
electroforezei pot fi identificate diferite forme glicozilate de AFP, pe baza reactivitatii acestora fata de lectinele din plante, ce prezinta capacitatea de a lega zaharuri. Forma fucozilata de AFP, care este cel mai strans asociata cu hepatocarcinomul, este recunoscuta de catre o lectina derivata din lintea comuna (Lens culinaris). Aceasta forma fucozilata este denumita AFP-L3 (cea de-a treia varianta electroforetica de AFP cu reactivitate fata de lectina din linte) si detectarea acesteia prezinta utilitate in evaluarea pacientilor cu niveluri serice AFP < 200 ng/mL. Intr-un studiu multicentric recent, fractia AFP-L 3 crescuta (>10%) s-a dovedit a fi asociata cu o crestere de 7 ori a riscului de a dezvolta CHC in urmatoarele 21 de luni.
AFP-L3 poate fi utilizat in asociere cu ecografia hepatica de inalta rezolutie pentru:
- diferentierea hepatocarcinomului de afectiunile hepatice cronice benigne;
- monitorizarea pacientilor cu ciroza hepatica de diverse cauze;
- monitorizarea indivizlor cu istoric familial pozitiv de hepatocarcinom
- monitorizarea pacientilor cu infectie cronica cu virusul hepatitei B dobandita la varsta tanara.
DCP (PIVKA II)
Des-gama-carboxi-protrombina (DCP) reprezinta o forma anormala, nefunctionala de factor II al coagularii – protrombina – cauzata de lipsa carboxilarii reziduurilor de acid glutamic. Este denumita alternativ si proteina indusa in absenta vitaminei K sau antagonistul II (PIVKA-II). Carboxilaza dependenta de vitamina K necesara pentru carboxilarea protrombinei este absenta in multe celule maligne din carcinomul hepatocelular, fiind explicata astfel sinteza variantei necarboxilate DCP in conentratii crescute.
Este considerata un biomarker complementar alfa-feto proteinei (AFP) si alfa-feto proteinei lentil lectin-reactive% (AFP-L3%) pentru evaluarea riscului de a dezvolta un carcinom hepatocelular (HCC). Progresia carcinomului hepatocelular (HCC) este indicata de cresterea atat a AFP-L3% cat si a DCP, desi fiecare dintre acesti doi biomarkeri reflecta aspecte evolutive diferite. Intr-un studiu prospectiv efectuat pe pacienti din Statele Unite, cu diagnostic stabilit de HCC, sensibilitatea testarilor pentru AFP, AFP-L3% si DCP a fost 68%, 62% si, respectiv, 73%. Cand cei trei markeri au fost combinati, sensibilitatea a fost 86%. Intr-un alt studiu, s-a demonstrat ca nivelurile de DCP se coreleaza cu marimea tumorii si prezenta metastazelor. In acest din urma studiu, DCP a avut cea mai mare sensibilitate (87%), comparativ cu AFP si cu AFP-L3%, si cea mai mare valoare predictiva pozitiva (87%) la pacientii cu HCC cauzat de hepatite cronice din infectia cu virusurile hepatice B si C. Un numar de studii au aratat ca nivelurile serice crescute de DCP sunt in relatie directa cu prezenta invaziei venei porte sau a metastazelor intrahepatice, conditii care vor afecta semnificativ prognosticul pentru pacientii cu HCC.
Valorile DCP pot fi crescute si in alte situatii, in absenta HCC: icter obstructiv, colestaza intrahepatica ce determina scaderea cronica a vitaminei K, administrarea de medicamente ca Warfarina sau antibiotice cu spectru larg. In plus 25% pana la 50% dintre pacientii cu HCC vor avea valori ale DCP in limitele de referinta. Din aceasta cauza, o valoare normala a DCP nu exclude HCC.
Prin combinarea tuturor markerilor mentionati cu varsta si sexul pacientului, scorul GALAD s-a dovedit a fi extrem de precis pentru detectarea HCC, performanta sa fiind validata si recunoscuta, in comparatie cu utilizarea biomarkerilor singuri sau impreuna.
Specimen recoltat – sange venos.
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat.
Stabilitate proba – serul este stabil 7 zile la 2-8°C, 3 luni la -20 °C
Metoda – calculul scorulului GALAD se bazeaza pe urmatoarea ecuatie:
Z = -10.08 0.09 x varsta + 1.67 x sex + 2.34 log (10) (AFP)0.04 X AFP-L3 1.33x log (10) (DCP)
unde sexul = 1 pentru barbati si 0 pentru femei.
Estimarea probabilitatii se calculeaza dupa Pr (HCC) = exp(Z) (1 exp[Z]).
https://www.mdcalc.com/galad-model-hepatocellular-carcinoma-hcc
Interpretare rezultate:
Scorul combina cei trei biomarkeri serologici (AFP, AFP-L3 si DCP) cu varsta si sexul pacientului pentru a estima probabilitatea de aparitie a CHC la pacientii cu boli hepatice cronice (GALAD vine de la: G – Gender/sexul A– Age/varsta L -AFP L3 A -AFP/ Alfafetoproteina D– DCP Descarboxi-protrombina).
Caracteristicile de performanta (sensibilitate si specificitate) ale scorului GALAD pentru HCC sunt influentate alegerea cut-off-ului. Astfel la o valoare de 0.76, scorul GALAD a avut 91% sensibilitate si 85% specificitate pentru detectarea HCC, iar pentru o valoare de 0.88, sensibilitatea observata a fost de 80%, iar specificitatea de 97%. Aceste caracteristici au fost validate in studii ce au inclus cohorte mari de pacienti cu o prevalenta a HCC ce variaza intre 35 – 49%. Performanta testului poate fi, insa, diferita daca prevalenta HCC in populatie este diferita.
GALAD – evaluare risc cancer hepatic
Bibliografie
https://cebp.aacrjournals.org/content/28/3/531.long