Boli profesionale prin suprasolicitarea aparatului locomotor
Tulburarile sistemului osteo-musculo-articular se numara printre cele mai frecvente si comune manifestari patologice, atat in termeni de boala cat si de cost economic. Pe primul loc s-au situat afectiunile vertebrale cervicale, toracale si mai ales lombare, urmate de afectiunile soldului, articulatiile umarului, degetelor etc. Printre persoanele cele mai des afectate au fost cele de varsta a III-a, cei cu nivel educational si venit mai scazut, vaduvii, divortatii, prezentand un grad mai mare de incapacitate de munca, incapacitate produsa si de cerintele crescute la nivelul locului de munca.
Datorita modificarilor sistemelor de productie si fluxurilor tehnologice au aparut noi tipuri de suprasolicitari mai ales prin repetivitatea gestualitatii, executarea praxiei profesionale in pozitie “fortata”, vicioasa, sau utilizarea unor instrumente profesionale prost concepute din punct de vedere ergonomic au determinat afectarea diverselor sisteme osteo-musculo-articulare.
S-au desprins cateva concluzii care subliniaza importanta acestui domeniu al patologiei profesionale: 1. Afectiunile musculo-scheletale sunt o problema comuna pentru toate profesiunile si locurilor de munca; 2. Ele se manifesta, de le un simplu disconfort mergand pana la dureri violente, necesitand un tratament costisitor, absenteism; 3. Ele reprezina o povara grea pentru muncitori si pentru familiile lor, pentru intreprinderi si pentru intreaga economie; 4. Neasigurarea unei asistente competente de sanatate si securitate in munca duce la costuri ridicate prin absenteism medical ridicat, productivitate scazuta, precum si o calitate scazuta a productiei sau a serviciilor efectuate; 5. Cei mai expusi riscului profesionl sunt salaratii care efectueaza munci fizice grele, cu suprasolicitari intense ale aparatului osteo-musculo-articular; 6. Cele mai frecvent afecatate sunt membrele superioare si coloana vertebrala.
Factori cauzali profesionali (principali)
Solicitarea execesiva in timpul activitatii profesionale a unor segmente ale aparatului osteo-musculo-articular induce treptat o serie de modificari morfologice si functionale. In timpul miscarilor si gestualitatii caracteristice activitatii profesionale aparatul locomotor intrepinde o serie de actiuni musculare si pozitii compensatoare, pozitii nefiziologice impuse corpului, fie unei deprinderi gresite a meseriei sau unei organizari neergonomice la locul de munca. Excesul aceestor activitati compensatoare duce la efecte de suprasolicitare, putand determina diverse modificari, ajungandu-se la deformatii articulare si osoase, rupturi musculare, hernii, etc.
Excesul de efort osteo-musculo-articular: a) munca fizica grea, ridicarea, transportul si tractiunile de greutati, sau manipularea de pargii sau manivele care opun rezistenta. Transportul unei mase cu greutatea de 30-40 Kg (efort fizic mediu) poate fi facil pentru un individ cu musculatura atletica, dar poate fi foarte dificil pentru un individ cu structura musculara slab dezvoltata. Excesul de efort este definit de trei parametrii principali: intensitatea, durata si ritmul in care se desfasoara efortul, efortul energetic de mare intensitate; b) miscarile a caror amplitudine depasesc pe cea fiziologica, care determina tractiuni ligamentare, mici entorse si in timp leziuni degerative ale cartilajelor articulare si osoase; c) miscarile repetitive, cu frecventa mare pe unitatea de timp, indelung repetate (luni-ani), chiar fara forta musculara crescuta; d) atitudini nefiziologice, care antreneaza pozitii vicioase, duc la contracturi musculare, compresiuni ale pachetelor nervoase si vasculare cu deformari ale coloanei vertebrale, chiar si postura fiziologica prelungita; e) sprijinirea oaselor, muschilor sau articulatiilor pe un plan dur, timp indelungat; f) efectele vibratiilor mecanice, care actioneaza in egala masura asupra oaselor, muschilor si vaselor; g) contractii musculare statice de durata.
Factori cauzali neprofesionali
Este reprezentata de o serie de activitati ca cele menajere, sportive, activitati de „hobby” (gradinarit, tricotaj), care implica acelasi structuri anatomice ca si in cele profesionale.
Factori cauzali favorizanti
Factori care depind de caracteristicile locului de munca. In aceasta categorie se includ: organizarea muncii, ritmul de munca (liber sau impus), tipul de operatii efectuate si scopul lor, dimensionarea planului de munca (inaltimea, dispozitia manetelor de comanda si control), deplasarile efectuate (durata, distanta), modalitatile de comunicare intre doua posturi de munca.
Factori care depind de caracteristicile individuale ale operatorului: varsta (adolescenti – aparat locomotor insuficient dezvoltat, varstnici – scaderea fortei, elasticitatii si supletei aparatului locomotor), sexul (ex. la sexul feminin predomina sindromul de canal carpian); talia; vechimea in postul de munca; formarea profesionala; starea de sanatate (infectiile de focar, afectiuni reumatice, infectii cronice – sifilis, tuberculoza, tulburari circulatorii de tip aterosclerotic, osteporoza, alcoolismul cronic, tulburarile endocrine – hipertiroidie, afectiuni ale hipofizei, obezitatea, toxicomaniile – consum de droguri, etc.); antecedente personale (existenta unor anomalii morfologice deformante, malformatii congenitate, sechele postraumatice); existenta unor handicapuri; unele obiceiuri alimentare.
Factori care depind de mediul de munca. Temperatura ridicata sau scazuta la locul de munca, umiditatea excesiva, curentii de aer cu viteza mare, variatii bruste ale temperaturii, iluminatul, trepidatiile, etc.
Locuri de munca, operatii tehnologice, profesiuni expuse
Sectoarele profesionale cu risc de suprasolicitare osteo-musculo-articulara sunt foarte variate.
Astfel, activitatile care presupun miscari repetitive fara insa a implica manipularea de greutati se regasesc in industria confectiilor metalice, industria de incaltaminte, textile, blanarie, croitor, spalatoreasa, industria electronica si electrotehnica, asamblarea unor repere de mici dimensiuni, capitonajul automobilelor, stantator, toate activitatile pe banda care implica munca cu mainile, industria alimentara la operatiile de transare, decuparea si preparare a carnii, mulgator, dezbatator, cretuitor, polizatorii, zidar, tamplari, sortator, ceasornicar, vanzator, parchetar, dogar, desenator, pavator, unele ramuri sportive (altetism, baschet, tenisul, ciclism, volei, lupte, schi, haltere, gimnastica, fotbal, rugbi, scrima, natatie), informatician (lucru la calculator), activitati de dactilografiere si secretariat, activitatea profesionala la instrumente muzicale (instrumente cu coarde, violonist, pian, baterie), etc.
Activitatile care presupun manipularea de greutati si/sau expunerea la vibratii le regasim in constructii de cladiri si lucrari publice, mineri, vagonator, forjor mecanic, vatman, incarcator- descarcator, spargatorii de lemne, muncitor agricol, activitati foriestiere, lacatus, sculptor, tamplar, balerini, slefuitor, demenajori (caratul si mutatul mobilei), docheri, hamali, etc.
Diagnosticul pozitiv
- Stabilirea expunerii profesionale: existenta unei suprasolicitari a aparatului locomotor prin studierea gestualitatilor profesionale, a pozitiei de lucru, efectuate si impuse de profesia respectiva si la locul de munca concret.
- Tabloul clinic. Indiferent de localizarea bolii, exista cateva semne si simptome caracteristice:
- Durerea articulara: apare dupa efort fizic, este meteosensibila, temperatura scazuta si umiditatea crescuta favorizeaza aparitia durerii sau/si o agraveaza; este iradiata pentru ca cartilajul nu este inervat; este compresiva (in spondiloza lombara are loc o compresie pe nerv si pe radacinile nervoase), este musculara (prin contractia musculara).
- Limitarea miscarilor in articulatiile interesate, atat active, cat si pasive, din cauza redorii sau fibrozarea structurilor articulare sau/si periarticulare.
- Redoarea articulara (intepenirea articulatiilor) in articulatiile interesate, apare dupa un repaus prelungit, are o durata de 10-15 minute si dispare la reluarea activitatii.
- Marirea de volum a articulatiei prin inflamatia sinovialei sau prin modificarile proliferative din os si cartilaj.
- Cracmente (zgomote) articulare la mobilizare.
- Deformari articulare in stadiile tardive.
Boli profesionale prin suprasolicitarea aparatului locomotor
3. Examene de laborator si paraclinice: examenul radiologic osteoarticular, rezonanta magnetica nucleara a structurilor implicate, electromiograma (determinarea afectarea muschiului), determinarea vitezei de conducere nervoasa.
Important este consultul cu medicul de specialitate: ortopedie, reumatologie, recuperare medicala, si mai ales diagnosticul diferential.
Tratamentul cauzelor: evitarea excesului de efort; evitarea miscarilor repetitive; evitarea actiunii vibratiilor mecanice asupra aparatului locomotor; schimbarea temporara sau definitiva a locului de munca; eliminarea unor factori favorizanti (obezitate, etc.).
Tratament al modificarilor: medicatie antiinflamtoare; medicatie antialgica; atele in caz de tenosinovite; trofice ale structurilor articulare.
Prevenirea (profilaxia)
- Masuri tehnico-organizatorice
Eliminarea posturo-gestualitatilor nefiziologice prin:
– mecanizarea, semimecanizarea si automatizarea proceselor tehnologice.
– o buna orientare si selectie profesionala si asimilarea optimala a stilului de munca.
– proiectarea si constructia uneltelor masinilor si agregatelor si mobilierului in functie de posibilitatile psiho-fiziologice de raspuns ale organismului, care sa intruneasca si calitati netraumatizante si termoizolante, cu dimensiuni adaptate variabilelor antropometrice, care sa ofere sprijin pentru unele segmente corporale, cu reducerea efortului satatic si sa corecteze ritmul de munca, sa egalizeze solicitarile musculare, sa scada bioenergia activitatii fizice.
– alternarea in timpul activitatii profesionale a posturii ortostatice cu postura sezanda prin redistribuirea sarcinilor ce revin diferitelor componente cinetice in procesul muncii.
– regim de munca adecvat, cu pauze a caror frecventa, durata si amploare sa conduca la recuperarea potentialului biologic.
– promovarea formelor adecvate de practicare a gimnasticii in productie, exercitii practicale individual in timpul muncii, gimnastica dupa incetarea activitatii;
– normalizarea tuturor variabilelor ambientale.
– respectarea normelor de protectie muncii privind ridicarea si transportul de greutati, folosirea de micromacarale si a altor agregate de ridicare si transportul de greutate, daca acestea depasesc limitele admise de norme.
– acordarea si folosirea corecta a echipamentului de protectie.
2. Masuri medicale:
- Recunoasterea riscului profesional de suprasolicitare, ridicare si transportul de greutati, miscari repetitive, pozitii vicioase, pozitii fortate, mentinute timp indelungat, apasarea pe planuri dure a unor articulatii, burse, aponevroze, grupe musculare, actiunea vibratiilor mecanice asupra sistemului osteomusculoarticular etc.
- – examaenul medical la angajare: examen clinic general, anual tintit pe componentele aparatului osteo-musculo-articular, sistem nervos periferic implicate in solicitare.
- informarea si formarea managerilor si angajatilor in probleme de suprasolicitare a aparatului osteo-musculo-articular.
Reguli ce trebuie respectate de angajati pentru prevenirea bolilor prin suprasolicitare aparatului osteo-musculo-articular datorita ridicarii si transportului de greutati mari:
- indoiti genunchi la ridicarea greutatilor.
- departati picioarele unul de celalalt la ridicarea de greutati.
- pastrati spatele drept, nu incovoiat, la ridicarea de greutati.
- masele de ridicat (greutatile) sa nu fie plasate direct pe sol, ci la o inaltime de circa 30 cm de sol.
Boli profesionale prin suprasolicitarea aparatului locomotor